Un Trandafir In Intuneric

32.

Contrar parerii Andreei, pe Sebastian il afectasera foarte mult cuvintele ei. Mai mult decat ar fi crezut chiar si el. Mereu se mandrise ca e imun la sentimente si Franco il dusese pe la psiholog imediat dupa ce il gasise pe strazi. Incercasera sa vada de ce nu comunica cu Franco si Alis. Alis mai ales se atasase mult de el si nu intelegea de ce el nu raspunde stimulilor afectivi. Intai crezusera ca e autist, apoi, dupa ce incercase sa fure bani din seiful lui Franco si fusese prins de garzile lui de corp, isi dadusera seama ca poate sa vorbeasca, ba chiar e foarte inteligent. Franco fusese surprins de faptul ca reusise sa retina cifrul de la seif. Sub amenintarea garzilor de corp ale lui Franco, Sebastian incepuse sa injure si sa le promita ca le taie gatul daca nu il lasa in pace. Faptul ca vorbea era imbucurator pentru Franco, dar ce spunea era socant pentru un copil de 12 ani. Stia sa injure mai rau decat un birjar si profera amenintari ca un asasin profesionist. Cunostea tot felul de arme si stia sa se bata. Franco reusise sa foloseasca aceste atuuri, dar il educase si incercase sa-l cizeleze in speranta ca va prelua functia lui taica-su.

Si incepuse sa tina la Alis si la Franco, ba chiar si la scorpia mica de Ivona. Facuse un targ cu Franco in seara cand il prinsese la furat. Franco promisese sa-l invete tot ce stia el, iar el promisese sa-l asculte si sa nu mai incerce sa fuga. Oricum, tot ce avea Franco ii apartinea si lui Sebastian, ba chiar mai mult. Si in seara aia, nasul lui ii spusese mai multe lucruri despre taica-su, despre cat de respectat efusese si ce functie importanta ocupase in organizatie. Apoi, il dusese pe Sebastian in fata unei case imense, pazite strasnic de tipi in costume negre. Si ii explicase ca acolo statea vaduva lui taica-su si ca in cativa ani toate vor fi ale lui daca il asculta si invata. Atunci simtise gustul puterii pentru prima data si isi jurase sa le demonstreze tuturor de ce e capabil.

Si acum... Toate erau in zadar. Aparuse o copila si il pusese la pamant. Tuturor le era frica de el, nu avea mila de nimeni si nimic si totusi pe ea nu o putea dobora. Ar fi putut cu usurinta sa isi faca mendrele cu ea si sa o lase in plata Domnului, dar nu putea. Era obsedat sa-i obtina afectiunea, bunavointa. De ce? Nici el nu stia. Voia sa-l astepte in fiecare seara in casa lor cu ceva bun de mancare, sa-l doreasca in viata ei, sa stea langa el si sa fie fericita. Sa-i faca si copii. Banalitatile de care vorbise ea. Dar cine ar fi crezut ca tocmai el isi doreste asa ceva? Nici lui nu-i venea sa creada uneori.

Toata dupa-amiaza urlase la cei de la depozitul din capitala. Trebuia sa-si verse nervii si frustrarea pe ceva. Faceau contrabanda cu alcool si tigari de cativa ani buni si incepuse si Sebastian sa se implice de 2-3 ani. Incercasera unii sa-i propuna afaceri profitabile cu droguri, dar refuzase. Probabil din cauza mamei lui. Traise alaturi de o dependenta cativa ani si era groaznic. Prefera sa stea deoparte pentru moment. Stia ca Damian se implicase cu alti dealeri in afaceri cu droguri, dar nu-i spusese nimic. Daca ii incurca planurile, avea de gand sa-i dea un avertisment. Era foarte capabil Damian, dar nu-i placea ca juca la mai multe capete. Foamea asta de bani nu era benefica afacerilor uneori.

Telefonul incepu sa sune insistent si Sebastian dadu ochii peste cap cand vazu numele de pe ecran. La naiba, uitase de Franco!

- Buna, fiule! Aud ca esti prin capitala.

- Buna! Am plecat in graba si am uitat sa te anunt. Aveam ceva... urgent de facut.

- Bun! Nu e problema. Doar ca te rog sa vii inapoi pana la petrecerea de Craciun. M-au innebunit femeile astea si am nevoie de ceva sprijin din partea unui barbat.

- Ce spui tu acolo? se auzi vocea lui Alis in fundal. E Sebastian? Da-mi-l sa vorbesc! Franco, vorbesc serios! Se auzi un fasait, apoi rasul incantat a lui Alis, dar Sebastian incepea sa se enerveze. Chiar nu avea chef sa-i auda pe cei doi cum se harjoneau. Se pare ca aveau parte de mai multa actiune la 50 de ani decat avea el la 20.

- Ok, o sa inchid acum, le spuse Sebastian.

- Nu, dragule, iarta-ma, chicoti Alis. Numai ca nasul asta al tau nu ma lasa niciodata sa vorbesc cu tine. Zice ca ma intind la telefon cu orele. Voiam doar sa te rog sa nu ratezi petrecerea.

- Imi pare rau, nu sunt fan al petrecerilor cu fete din lumea buna. N-am chef sa ma urmareasca toate colegele in calduri ale Ivonei.

- Ei, draga, vor veni insotite de parintii lor. Nu cred ca se vor da in stamba de fata cu ei. In plus, poate vii insotit de cineva ca sa le scoti ideile romantice din cap...

Sebastian se incrunta si deveni banuitor. Deci Alis stia ceva. Poate ca nu era o idee chiar atat de rea sa mearga cu Andreea. Poate asa arfi vazut si Andreea o alta latura a lui si ar fi devenit si relatia lor oficiala. Desi, daca se luau la cearta pe acolo, era totul in zadar.

- O sa ma gandesc si te anunt. Trebuie sa inchid acum.

- Bine. Astept raspuns pana maine. Pa, dragule!

Dupa ce inchise apelul, Sebastian verifica mesajele pentru a mia oara. Nimic. Nu-i raspunsese Andreea la mesajul trimis acum o ora. Se gandi sa o sune, dar respinse ideea. Oricum se intalneau peste o ora si jumatate. Ii trimisese rochia si pantofii pe care le alesese de la cel mai de fite magazin din capitala. De-abia astepta sa o vada. Avea si niste bijuterii potrivite, dar se gandea sa i le ofere chiar el. Cumparase si un inel, dar se gandea cu groaza la reactia ei. Cu siguranta o sa i-l arunce in fata. Nu-i nimic, cu un pic de santaj, o sa-l poarte.

Tot astazi sunase si la apartament si persoana care se ocupa de decoratiuni interioare, ii confirmase ca in maxim doua zile, totul va fi pregatit. Trebuia sa amenajeze totul pentru intoarcerea lor. Locuise singur in apartament si era mai mereu plecat, asa ca nu se obosise sa decoreze sau sa cumpere mai multa mobila si electrocasnice. Asa ca apelase repede la un decorator inainte sa se mute Andreea. Voia sa se simta bine in apartament, sa aiba de toate. Desi stia ca nu apartamentul e problema ei, ci persoana cu care urma sa il imparta.