Un Trandafir In Intuneric

1.

In liniștea nopții, un zgomot de ușă trântită o făcu să tresară din somnul adânc. Inima-i incepu să o ia razna in timp ce incerca să își imagineze ce era dincolo de ușa dormitorului. In același timp, se intreba dacă incuiase ușa inainte să se culce. De obicei, era atentă la acest aspect, dar acum chiar nu putea să își amintească dacă o făcuse sau nu. Avusese o zi grea. Mai intâi, la școală, unde trebuise să facă eforturi ca să se concentreze la teza de la limba română. Apoi, la serviciu fusese mai aglomerat decât de obicei. Se apropiau sărbătorile de iarnă și lumea, oamenii normali, cu familii, se aprovizionau. Pentru ea, sărbătorile rămăseseră doar niște amintiri dureroase, parcă dintr-o altă viață. Incerca să și le șteargă din memorie că să nu innebunească de tot. Totuși, la cei 17 ani ai săi, nu putea să nu viseze, să nu spere la ceva mai bun.

Un alt zgomot, de sticlă spartă de data asta, o făcu din nou să tresară. Apoi, o muzică rock infernală izbucni deodată. Se pare că Adrian adusese iar acasă niște "prieteni". După toată oboseala adunată, mai urma incă o noapte albă. Lacrimi fierbinți incepură să îi curgă pe obraji in tăcere. Nu mai avea energie să plângă, era sătulă de durerea psihică și fizică. Doamne, cât și-ar fi dorit să mai audă vocea blândă a mamei sau să simtă îmbrățișarea puternică a tatălui! Ea și Adrian ar fi fost niște tineri normali, fericiți intr-o familie iubitoare. Fiecare își inăbusise diferit durerea pierderii părinților in accidentul ăla cumplit. Adrian o luase pe calea drogurilor, iar Andreea devenise foarte inchisă in ea, timidă și nesigură. Cândva, fusese un copil vorbăreț, curios și sociabil. Acum se simțea prizonier destinului crunt. Și-ar fi dorit să meargă la facultate, să-și construiască o carieră de medic, dar era conștientă că totul s-a terminat odată cu decesul părinților. Fiecare zi devenise doar o lupta ca să aibă ce să pună pe masă. Avea noroc că lucra la patiserie și putea să mai ciugulească din ce rămânea nevândut sau era prea vechi ca să fie pus din nou la vânzare. Adrian avea grijă să cheltuie ajutorul primit de la stat pentru că erau orfani pe tot felul de băuturi și pe țigări. Acum era mare amator de etnobotanice și devenea foarte irascibil daca nu îi dădea bacsisurile pe care le câștiga servind la patiserie. Reușise să mai pună bani deoparte acasă la prietenă ei, Claudia.

Clanța de la ușă se mișcă, întrerupându-i șirul gândurilor. Din fericire, ușa era încuiată. Aproape că uitase să respire. Auzi și o voce guturală dincolo de ușa. Se dădu jos din pat și se apropie încet de ușa, incercând să nu le atragă atenția. Oricum muzica bubuia în difuzoarele din sufragerie și acoperea orice alt zgomot de fundal.

- Deschide ușa, frumoaso! Știu că ești acolo. O să ne simțim bine împreună, o să vezi. Mă pricep la fetișcane ca tine.

Inima Andreei începu să bată de parcă ar fi fost gata să-i sară din piept. În același timp, se tranformase în stana de piatră. Frica o paralizase.

- Băi, sora-ta asta e tare sălbatică! Învaț-o să fie mai drăguță cu tovarășii tăi.

- Ba, ești prost?! Las-o, frate, în pace! Nu ești tu de nasul ei. Am alte planuri pentru ea..., spuse Adrian.

Ultimele cuvinte ale fratelui sau o inspaimantara și mai tare pe Andreea. Oare ce voia să spună cu asta? O lăudase acum vreo 6 luni că e foarte frumoasă și insistase că inocența ei i-ar fi îmbogățit pe amândoi. Ba chiar îi propusese să meargă la club seară de seară că să fie văzută de bărbați potenți financiar. A fost șocată atunci și a început să plângă, implorandu-l să o lase să învețe, să aibă un serviciu decent, i-a dat chiar și banii strânși cu greu din muncă de la patiserie. Se gândea să facă școală de asistenți medicali din banii adunați. Acum se dusese totul de râpă... Măcar reușise să îl facă să renunțe la ideea aceea nebună. Dar pentru cât timp? Cât avea să fie în siguranță? Încerca să se convingă că doar dependență de stupefiante îl făcuse să vorbească despre asta cu ea, că el nu ar face niciodată așa ceva, că era fratele ei mai mare și o iubea. Și totuși, simțea de câteva zile o schimbare la el. Era prea amabil cu ea, era preocupat de cum se îmbracă... I-a dat și bani să își cumpere haine. Bineînțeles că ea a reușit să pună o parte din bani deoparte și și-a cumpărat niște haine la mâna a două.

Dincolo de ușa, nu se mai auzea decât muzica. Andreea încercă să se liniștească, respiră adânc și se băgă în pat. Mâine trebuia să o ia de capăt...