Un Trandafir In Intuneric

34.

Mașina rula cu 200 km pe oră pe autostrada și totuși era atât de silențioasă și de confortabila. Interiorul era complet din piele și peste tot avea butoane pentru tot felul de funcții. Ba avea și masaj in scaune, după cum îi explicase Sebastian. Andreea se tot foia și nu reușea să-și găsească locul. Asta pentru că nu era locul ei aici. Tot luxul asta o intimida, omul de la volan o intimida. Era îmbrăcat sport, dar emana aceeași autoritate și bogăție de parcă ar fi pozat pentru o revista de moda. Andreea se uită la ea, apoi din nou la el și se întreba pentru a mia oara ce căutau împreună. Pe de alta parte, incerca sa-si dea seama ce va fi in continuare. Spera sa reuseasca sa-l convinga cumva sa o lase sa locuiasca in continuare cu Adrian. Nici in cele mai nebune vise nu-si imaginase ca va locui cu un tip ca el. Stia ca se puteau intampla multe chestii daca ar fi locuit impreuna si nu era pregatita. Si mai stia si cu ce se ocupa el de are atat de multi bani. 
- De ce mă tot privești așa, de parcă m-ai cântări? O tachina Sebastian.
- Ca sa fiu sinceră, nu înțeleg ce caută doua persoane atât de diferite cum suntem noi doi, împreună.
- Știu că e un clișeu, dar contrariile se atrag.
- Nu in ceea ce privește relațiile. Trebuie sa ai ceva in comun cu o persoană ca să poți forma un cuplu.
- Avem ceva foarte important in comun și ies scântei când se activează acel ceva.
Andreea se înroși pentru că știa la ce se referă. Cu o seară înainte, o scosese in cel mai mare parc din capitală și hrăniseră niște păsări, apoi, seara, mâncaseră o pizza la un restaurant de pe malul lacului. Și în loc să o ia la fuga spre locuința mătușii, stătuse cu el în mașină și il lasase sa o sarute. Nu mai putea nici ea nega atracția dintre ei. Niciodată nu mai simțise avalanșa asta de senzații. Toate hotărârile ei se spulberaseră ca niste castele de nisip. Nu se mai recunoștea nici ea. Si totusi o bantuia imaginea lui Flavian, un nevinovat care platise pentru ca incercase sa se imprieteneasca cu cine nu trebuie.
Simți mângâierea tandra a lui Sebastian pe mana.
- Nu te gândi prea mult, Andreea. Doar trăiește momentul! Bucură-te de ceea ce avem!
Dar Andreea nu știa ce aveau. Asta o termina. Ce aveau ei era fără cap și fără coadă. Nu se mai putea gândi la viitor.
Hotara sa schimbe subiectul pentru moment.
- Crezi că o să se înțeleagă bine mătușa cu fata aia?
- Cu siguranță! Fata are experiență de 5 ani ca asistent social și ai văzut ce personalitate plăcută are.
- E adevărat, e foarte drăguță, confirma Andreea, amintindu-si fata zâmbitoare a Iulianei, asistenta socială pe care o găsise Sebastian pentru mătușa ei. Andreea își drese vocea și continuă.
- As vrea să-ți mulțumesc din nou că te-ai gândit să găsești pe cineva să o ajute pe mătușa mea. Nu era obligația ta și totuși ai făcut-o.
- Ți-am mai zis. Nu ai de ce sa-mi mulțumești. Plus că mi-e simpatica bătrânica. Datorita ei, ne-am împăcat.
Andreea nu știa ce relație aveau ei, dar nu mai voia să se certe cu el.
- Sper sa nu uiți ce mi-ai promis aseară.
- Nu o sa uit. Dar nici nu vreau sa te mai aud vorbind de baiatul ala. 

Andreea inghiti in sec auzindu-i tonul iritat.

- E doar un amic.

- Nu ma intereseaza ce e pentru tine, el vrea mai mult, se vede de la o posta. Evita contactele cu alti baieti, Andreea. Poti sa ai cate prietene vrei, dar nu amici. Ma ai pe mine pentru orice problema.

Andreea isi retrase mana din stransoarea lui si Sebastian ofta.

- As vrea sa negociem ceva, indrazni ea.

- Depinde, se incrunta Sebastian.

- Vreau sa locuiesc cu Adrian, nu-l pot lasa de izbeliste. 

- Parca stabilisem ceva.

- Serios? Eu tin minte cum zbierai la mine ca nu ma mai lasi singura si gata. Nu am stabilit impreuna. Ca de obicei, iti impui parerea.

Sebastian trase de volan si opri pe dreapta.

- Uita-te bine la mine! E ultima oara cand o sa mai vorbim despre asta. Vei sta cu mine permanent. Asta nu inseamna ca o sa te agresez sexual sau ca trebuie sa-ti fie frica de mine. Vreau sa ne cunoastem mai bine si pentru ca nu ai rabdare si vrei sa fugi mereu, e decizia cea mai buna. In ceea ce-l priveste pe drogatul ala de Adrian, o sa gasim o solutie cat de curand. Ai cuvantul meu. Intrebari?

- Dda.... O sa dormim impreuna?

- Da, o sa dormim impreuna. A nu se intelege ca ne vom culca impreuna. Cel putin pentru moment. Nu ma grabesc.

- Mda, te cred. Probabil ca ai o gama variata de gagici la club, toate disperate sa le bagi in seama.

- Sa stii ca as avea, dar sunt niste tarfe care vor sa se laude ca s-au culcat cu mine doar pentru ca sunt in pozitia in care sunt. Altminteri nu conteaza pentru ele daca sunt frumos sau urat, tanar sau batran.

- Nu cred ca pot face asa ceva fara sa le placa de cealalta persoana, 

- Chiar esti naiva, scumpo. Sunt femei inraite de viata pe care au dus-o de mici. Multe nu au ales viata asta, dar pentru ca doar asta stiu, lupta sa supravietuiasca.

- Tu nu ai vrea sa ai alta viata? nu se putu abtine sa nu-l intrebe Andreea.

- Nu e vorba de vrut. Cu rahatul asta de viata am incercat sa ma obisnuiesc de la nastere si am vrut sa fiu mai sus decat alti ratati. Asa ca am facut si fac ce trebuie pentru asta. 

- Chiar daca asta inseamna sa faci rau altora?

- Stai calma, altii m-ar omora fara niciun regret. Da, fac rau ca sa nu mi se faca rau. Ai aflat tot ce voiai, doamna psiholog?

- Incercam doar sa inteleg situatia...

- Nu sunt cavalerul pe cal alb si nici nu voi fi vreodata, dar o sa am grija de tine mereu. 

Andreea se uita pe geamul masinii spre campurile sterpe si sopti.

- As fi vrut sa fie altfel.

- Lasa analizele pentru psihiatri. Viata noastra se desfasoara si se termina cum vrem noi. Hai sa ne continuam drumul spre casa.