Un Trandafir In Intuneric

6.

          Adrian își aprinse incă o țigară. Mâinile îi tremurau ușor. Avea nevoie urgent de o doză. Încercase să se amăgească cu alcoolul și cu țigările, dar nu reușise în totalitate. Nu știa cât o să mai reziste așa. Trebuia neapărat să facă rost de bani. Acum aștepta la club să vină Cobra. Îl sunase unul din acoliții lui și îi poruncise să vină de urgență. Se mai intâlnise o dată cu el când i-a spus ce planuri are cu Andreea. Cobra aflase că voia să o scoată pe sora-să în lume. Arăta bine, avea vârsta potrivită și era timpul să producă bani. Și nu mizeria aia pe care i-o dădea la patiserie. Bani adevărați. Era mare păcat că Andreea nu îi împărtășea părerea. Dar o va convinge. Sau o va obliga. Dădea dovadă de un mare egoism din cauză că nu voia să îl ajute. Mulți ar fi vrut-o, mai ales că era virgină. Câteodată îi părea rău de ce avea să îi facă propriei lui surori, surioara pe care a jurat să o protejeze când au murit părinții lor. Apoi imediat, drogurile și alcoolul îi amorțeau regretele. Dacă ar fi fost o soră bună, s-ar fi oferit dansa să facă rost de bani, nu ar fi așteptat să tragă el de ea. În plus, Cobra era foarte influent, avea un fizic de invidiat și se auzea că se pricepe la femei.

Ușa de la biroul de la etaj se deschise, intrerupandu-i șirul gândurilor. Un bărbat înalt și bine făcut, cu o cicatrice adâncă pe obrazul stâng, ieși din birou și i se adresă pe un ton disprețuitor:

- Te cheamă șeful. Mișcă!

Adrian aruncă țigara și se grăbi. Știa că șefului nu îi plăcea să aștepte. Bătu încet la ușă și intră în birou. Sebastian era cu spatele la el, se uita pe geam și fuma. Deja îi era greață de conversația pe care urma să o aibă cu fratele Andreei, dar nu avea de ales. Ea era incă minoră și nenorocitul ar fi putut să îl dea în gât la poliție. Nu că i-ar fi fost frică. În cartierul asta rău famat, fetele se prostituau și de la 12-13 ani și nimeni nu se sesiza. Ba chiar așa-zișii apărători ai legii se numărău printre clienții unor astfel de rețele. El insuși fusese cât pe-aci să fie racolat intr-o astfel de rețea pe când avea 11 ani, după moartea mamei. Îl deranja ce ar fi putut să îi îndruge Adrian Andreei. Nu vroia că ea să știe ce târg încheiase cu el.

- Șefu', m-ai chemat? Cu ce îți pot fi de folos? Știi că sunt mereu la dispoziția ta, spuse Adrian pe un ton mieros.

- Am impresia că îți bați joc de mine. Vii aici cu texte de rahat ?! Ca să fiu scurt, sâmbătă noapte vreau să vii cu Andreea la club ca să facem totul oficial. Lumea trebuie să știe că e a mea. M-am săturat să tot aștept.

- Da, Șefu', cum spui tu. Doar că, vezi tu, trebuia să o pregătesc un pic. Nu am vorbit deloc cu ea. Plus că ... Adrian își drese vocea. Aș avea nevoie de ceva bani ca să arate bine. E femeia șefului, nu poate să umble în zdrențe.

Sebastian se întoarse brusc și scoase din sertarul biroului un plic cu un praf alb. Ochii lui Adrian scăpărară, iar mâinile incepură să tremure mai tare din cauza sentimentului de anticipație. Salvarea lui stătea în plicul ăla.

- Asta vrei, nu? Andreea va primi o rochie de la o casă de modă aleasă de mine, la fel ca și bijuteriile și restul accesoriilor. În rest, vreau să fie cât mai naturală, fără machiaj sau alte chestii exagerate. Vreau să se distreze și să se detașeze de toate rahaturile din viața ei. Dacă te prind că o faci să arate sau să se simtă că o târfă, jur pe ce am mai scump că nimic și nimeni nu mă va opri să te omor. N-ai voie să îi spui nimic din ce am discutat. Vreau să vină la mine de bunăvoie. Oricum, aștept cea mai mică abatere de a ta ca să te termin. Și plicul îl primești când Andreea ajunge la club nevătămată. Ai înțeles sau trebuie să îți desenez?

- E totul clar.

- Atunci, valea!

Adrian ieși din birou cu sentimentul că a fost tras pe sfoară. Dacă nenorocită aia mică nu-și juca bine rolul, s-a terminat cu el. Trebuia să vorbească și cu Claudia. Ea sigur ar găsi o modalitate să o convingă pe Andreea să meargă la club.