Un Trandafir In Intuneric

48.

Claudia se trezi dis-de-dimineața cu Andreea la ușa. Era aproape înghețată pentru ca venise prin gerul cumplit doar intr-un pulover si o pereche de blugi. Se duse repede si ii plăti taxiul. Nici bani de taxi nu o lăsase sa ia ticălosul de Albert. Deși Albert nici măcar nu apăruse când plecase din casa, știa cine e autorul moral al unei asemenea ticăloșii. Sebastian. Voia sa o distrugă, știa. Azi încercase sa scoată bani de pe cardurile ei si văzuse cu stupoare ca nu mai avea niciun leu in conturi. Altădată ar fi plâns cu orele pentru așa nedreptate, dar acum trebuia să-si țină firea și să plece cu Cristi cat mai departe. Era mai convinsă ca niciodată că ticălosul ăla nu merita sa fie tată, iar pe băiețel avea să-l crească departe de lumea asta mizerabila. O să-l înconjoare de iubire și de liniște. O să aibă viața normala după care a tânjit ea atât de mult. Cristi încă dormea și îl privi drăgăstos, apoi ii mângâie obrăjorii grăsuți. Claudia ii facu semn sa vina in bucătărie și îi întinse telefonul. Era un număr necunoscut, dar răspunse.
- Neața, draga! Am auzit că ai cazut in disgrație, răsună vocea ironică a lui Sebastian.
Andreea se gândi serios să-i închidă telefonul in nas.
- Dar trecând peste asta, vreau sa ne vedem diseară.
- Pentru?
- Sa pecetluim noua noastră relație.
Andreea hotăra sa joace totul în favoarea ei.
- Ok, dar o să am nevoie de o ținută și de bani cash.
- Ținuta ți-o trimit după-amiază, iar banii ți-i dau diseară. Bineînțeles, nu degeaba.
- Bine.
Claudia o urmărea îngrijorată.
- Ce-ai de gând să faci?
- Am nevoie de bani și trebuie să fac ce-mi cere. După seara asta, sper sa am suficienti bani pentru bilete de avion.
- Dar dacă îți cere să te culci cu el? Eu am niște bani, dar nu foarte multi.
- O s-o fac și pe asta. Am trecut prin chestii mult mai nasoale.
- Dar sufletul tau? Daca o sa suferi iar?
- Sunt obișnuită. Plus că nu mai simt mare brânză pentru el.
- Nu te minți singura, Andreea.
- Te rog să pregătești un bagaj pentru Cristi pentru mâine de dimineață. O sa plecam la prima ora. După ce găsesc un loc stabil, o sa te chem și pe tine.
- Unde te gândești să pleci?
- In vestul Europei, într-o țară mai mare ca să ne pierdem urma.
- Eu susțin în continuare că ar trebui sa discuți pe fata cu el. Spune-i adevărul! La urma urmei, e tatăl lui. Trebuie sa va ajute.
- N-am nevoie de nimic de la el. După ziua de azi, sper sa nu-l mai vad niciodată.

Chiar că era psihopat, se gândi Andreea in timp ce îmbracă rochia. Era o rochie verde, aproape la fel cu cea de la întâlnirea lor la restaurant, când îi dăduse inelul. Andreea se machie strident pentru că în subconștient credea că își pune o mască și el n-o să poată pătrunde până la ea, cea adevărată. O mașină veni să o ia și tot drumul spre restaurant își frânse mâinile. Simțea acum că fusese o idee foarte proasta. Trebuia să fi plecat fără să-l mai vadă. De ce se complicase așa? Ar fi putut să amaneteze lănțișorul cu cruciulița de la părinții ei. Când mașina încetini, chiar Sebastian ii deschise portiera. Era îmbrăcat la patru ace și era foarte chipeș. Îi sărută mâna, gest la care nu s-ar fi așteptat într-o mie de ani. O lua apoi de mana și o conduse într-un salon privat. Andreea își simțea inima in gat. Se crezuse imuna, dar nu era deloc. Nici pe departe. Sebastian nu incerca sa facă conversație la primul fel, apoi își ridică ochii din farfurie și se uita nemulțumit la dânsa.
- N-ai prea mâncat. Tii atât de mult la dieta?
- Nu, doar că nu mi-e foame.
- Ești prea slabă. Nu-ți sta bine așa. Te-ai tuns și cam scurt. O fi la moda, dar erai mai frumoasa cu parul lung.
Andreea se înfurie și trânti tacâmurile in farfuria pe trei sferturi plina.
- Știi ceva? Dacă nu-ți place cum arat, n-ai decât să te duci la blonda aia siliconata. Sunt convinsă că nu trebuie șantajată ca să alerge în patul tau.
- Ești geloasa?
- Pe naiba! As plati-o chiar eu ca să mă scape de tine.
- De ce ai vrea sa scapi de mine, Andreea? Nu-ți plac banii?
- îmi plac banii, dar nu-mi place de tine. Ești nevoit să plătești femeile ca să te bage in seamă, nu?
Sebastian arunca șervețelul și se ridică brusc de la masa. Andreea se ridică și ea și încercă să fugă spre ușă, dar Sebastian o prinse și o lipi cu spatele de ușa.
- Ce scorpie te-ai făcut! Cine te-a învățat? Cu siguranță nu prostovanul ăla de Albert. Ăla e un papă-lapte. Cred că îl învârteai pe degete cum voiai.
- Dă-mi drumul, sălbaticule! Andreea incerca să-l lovească între picioare, dar Sebastian fu mai rapid. O ridică apoi pe umăr ca pe un sac de cartofi si îi trase tare o palmă peste fund.
- Daca nu taci, jur că-ți învinețesc fundul. Sau poate îți place violenta?
Andreea tăcu mâlc. O ustura fundul îngrozitor. Lacrimi de neputința se adunau în ochii ei și știa că nu o sa le poată retine pentru mult timp. Își amintea de ultima lor noapte de dragoste. Fusese atât de romantic și de frumos! Total diferit de ce era acum. Acum o să fie doar sex. Dar poate așa o să-l poată scoate definitiv din inima și mintea ei.
Sebastian o trânti pe pat și se dezbracă rapid până la jumătate, timp in care nu o.pierdea din vedere. Ea stătea nemișcată și aștepta. Inima îi bubuia in piept, ca și cum ar fi fost prima data când era cu un bărbat. Nu o mai atinsese nimeni de acum trei ani. Daca i-ar spune, nu ar crede-o, era convinsă.
- N-ai de gând să te dezbraci? Sau aștepți să te dezbrac eu?
Andreea incerca să-și desfacă fermoarul de la rochie, dar mâinile îi tremurau îngrozitor. Sebastian se uită înmărmurit la ea. Se așteptase să încerce să-l seducă, in niciun caz sa se comporte ca o virgina. Ce naiba se întâmpla? La un moment dat, își pierdu răbdarea și îi spuse.
- Dă-mi mie voie, și îi dădu mâinile la o parte.
După ce ramase doar in dres, Andreea își acoperi sânii cu mâinile, din reflex. Sebastian înjură in gândul lui. Nu mergea deloc cum se așteptase și nu-i plăceau surprizele de genul asta. Calculase totul într-un fel și acum se întâmpla taman invers.
- Uită-te la mine, ii spuse apucand-o de bărbie.
In ochii ei se citeau teamă și nesiguranța. Îi dădu parul după ureche și începu să o mângâie. Era atât de frumoasă. Se machiase oribil, dar ochii ei nu mințeau. O sărută pe tâmple, apoi pe ochi și tot mai jos până la buze. O sărută blând pe buze, in timp ce-i dădea la o parte mâinile de pe sâni și o mângâie ușor. Încă tremura, așa că începu să traseze cercuri cu degetele pe spatele ei. Își croi drum spre ureche, apoi spre gât și o muscă. Andreea gemu și se arcui, lipindu-se de el. Îi îndepărtă dresul și lenjeria intima, apoi ii depărta picioarele și o sărută in continuare între sâni si mai jos spre buric. Andreei nu-i mai pasa de nimic. Parca revenise acasă, in brațele lui. Recunoștea mirosul lui, brațele lui săruturile, iar corpul ei cedase in fața lui.  Când o pătrunse, ii deschise din nou și porțile inimii ei. Ea incerca să închidă ochii, dar el nu o lasa.
- Uită-te la mine, Andreea. Vreau sa vezi că ești a mea. O simțim amândoi, oricât ne-am minți.
Da, o simțea până în cele mai adânci cotloane. Și asta avea să o urmărească până la ultima ei suflare.
Mai făcură dragoste o dată până dimineața și înainte să cadă într-un somn adânc, Sebastian ii spuse sa caute în sertarul de la noptiera. Acolo era un avans pentru noaptea asta. Atât de umilită se simți Andreea încât ar fi plecat pe loc, dar trebuia să aștepte să adoarmă el. Se uită la seninătatea cu care dormea și se îmbracă rapid. Încercă să nu facă zgomot deloc.nu voia să-l trezească. Îi aruncă o ultimă privire și ieși, fara să pună mâna pe plicul cu bani din sertar.