Un Trandafir In Intuneric

35.

Sebastian se uita plictisit la prostituata care dansa lasciv la bara. Alte cateva se cățăraseră în brațele celorlalti participanți la întâlnirea secreta. Lui i se părea de prost gust sa aduci prostituate când negociai viitoare alianțe și făceai propuneri de afaceri. Deja știa ce răspuns o sa le dea fraierilor astora care credeau că îi oferă afacerea vietii. De parcă el nu mai auzise de trafic de droguri. Tot încercaseră să-l convingă oferindu-i procente tot mai generoase din castiguri in schimbul protecției in oraș pentru ca nimeni sa nu intervină în buna desfășurare a comerțului. Apoi aduseseră "artileria" grea. Niste prostituate obosite și terorizate. Mare șmecherie. Acceptase întâlnirea și se prefăcuse interesat de oferta doar ca să pară cooperant. Nu avea de gând să facă afaceri de niciun fel cu nenorociții ăștia.
- Poate Cobra prefera ceva mai ... "fraged"? Îi sugera unul din tipi, arătând spre o puștoaica ce nu avea mai mult de 15 ani, dar era machiata strident și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. Tremura ca varga și lui Sebastian simți că i se face greata. Se gândi inițial să o refuze, dar știa ce o așteaptă așa că se hotăra sa o ia cu el.
- Hei, tu, vino aici, îi făcu el semn fetei. Cum te cheamă?
Fata se uita speriata la cel ce o adusese aici și acesta se pregătea să o lovească, dar Sebastian o lua de mână și o trase in spatele lui. Avea de gând să plece cat mai repede din văgăuna asta. Era din ce in ce mai scârbit de ce vedea și un instinct nebun de a scoate pistolul și a-i măcelari pe porcii aia începea să prindă contur in interiorul lui. Ar fi făcut o faptă bună dacă îi curata. Doar că nasul lui l-ar fi dezmoștenit daca făcea așa ceva. Scarbosii ăștia produceau multi bani pentru alte clanuri și asta îi făcea intangibili. Dar nu pentru mult timp, își promise Sebastian.
- Eu mă car. O să mă gândesc la oferta voastră și va dau un răspuns după anul nou. Merci pentru gagica. Vine cu mine.
- Ok, boss, speram sa ne dai un răspuns mai repede. E o oferta grozava, ce naiba!
- Am zis că o să mă gândesc. O sa va caut eu.
O lua pe fata de mana și ieși împreună cu Damian.
- Șefu', mi se pare foarte tare afacerea, sa mor io! Insistă și Damian.
- Pastreaza-ti părerile pentru tine. Când o să am nevoie de ele o sa ți le cer, ii scurta discursul Sebastian.
Pentru că mergea prea repede, fata se împiedică și căzu de pe tocurile înalte. Damian se pregătea să tragă de ea, dar Sebastian îl împinse violent și se uita dur la el.
- Nu pune mana pe ea! Eu mă ocup de dansa. Hei, ești ok? o întrebă pe copila.
- Eu... Auu! Mă doare tare glezna.
- Poți merge?
- Nnnu cred...
- Ok, hai că te car până la mașină! Și o luă în brațe pe fata, apoi o puse pe bancheta din spate și se instala la volan, cu Damian in dreapta. Când ajunse la apartament, ii dădu cheile de la mașina lui Damian și o luă din nou în brațe pe fata. Când intră în casă, Andreea, îmbrăcată în pijamale, îl aștepta cu o cana de ceai in mana. Se uită uimită când la unul, când la altul. Fata era jenată și îi spuse lui Sebastian:
- Eu nu știu... N-am mai fost cu o femeie. Va rog, nu știu... Și începu să tremure violent.
Andreea se încruntă și îl luă la rost pe Sebastian.
- Ai înnebunit? Ce jocuri sunt astea?
- Doamne, femeie, arăți exact ca o nevastă așteptandu-si soțul. Și asta doar după două zile de locuit împreună.
- Lasă prostiile! Ce e cu fata asta?
- Ia-o in primire. Și-a luxat piciorul. E o fata de 15 ani pusa sa se prostitueze de anumiți indivizi fara scrupule. N-am avut inima sa o las acolo între șacalii aia. M-am gândit că o putem ajuta.
Andreea se uită cu atenție la față și i se frânse inima. Carevasăzică era o victimă, biata de ea. Un copil. Erau doar doi ani diferența între ele și totuși, in acel moment, Andreea realiza că era norocoasa. Nu căzuse pradă niciunui clan care sa o exploateze. Cel puțin deocamdata. Dar o nedumirea și atitudinea lui Sebastian. Oare el nu se ocupa cu aceleași lucruri ca și oamenii aia îngrozitori?
- Stai acolo si meditezi sau o ajuți pe fata asta? Sau poate te crezi mai presus de lucrurile astea? îi spuse furios Sebastian .
- Nu, ai dreptate, scuza-ma. Andreea se grăbi să o sprijine pe față și o duse la baie, ii pregăti cada și o lasă să se dezbrace în liniște, in timp ce îi pregăti câteva schimburi curate.
- Ce ai de gând să faci cu ea?
- O să o ducem mâine dimineața într-un loc sigur. Bineînțeles că o să le dau ceva tâmpiților care o exploatau ca să tacă din gură.
- Dar cu siguranță mai au și alte fete de care-și bat joc și...
- Andreea, nu le pot salva pe toate, din păcate.
- Eu... Nu te înțeleg. Toată lumea știe că te ocupi și cu ... prostituția. Claudia îmi zicea mereu să mă feresc de tine pentru că multe fete dispar în preajma ta.
- Claudia e o fraiera, habar n-are de nimic. O să-ți explic mâine mai multe. As vrea sa dormi cu fata in pat. Eu voi dormi in living, ca și până acum.
Andreea simți nota de reproș din glasul lui. De când se întorseseră și ea se mutase la el, îl rugase să doarmă în altă cameră. Nici ea nu știa de unde avusese curajul sa ii tina piept. Era frumos apartamentul și fusese aranjat cu gust, dar nu era acasă pentru ea. Nu s-ar fi simțit în largul ei să doarmă împreună. Spre surprinderea ei, Sebastian acceptase ideea. Nu știa însă pentru cat timp...

A doua zi, după vreo 3 ore de mers cu mașina pe autostrada, Sebastian o lua pe un drum lăturalnic și ajunse în fața unei clădiri ce semăna cu un azil, pe malul unui lac. In aceeași curte, Andreea observa doua clădiri. Pe una scria "Brutarie-patiserie", pe cealaltă "Atelier". Din ambele clădiri începură să iasă câteva zeci de femei, mai tinere sau mai bătrâne. Păreau vesele și zumzetul lor continuu aducea cu un stup se albine. Toate se opriră când îl văzură coborand pe Sebastian din SUV. Acesta îi deschise portiera Andreei, apoi fetei pe care, aflase Andreea, o chema Elena. Mai aflase și că unchiul ei o abuzase de la 11 ani, după moartea părinților și se hotărâse să fugă. Așa ajunsese pe străzi până când fusese racolata de banda asta. Se rupse ceva in interiorul Andreei când află povestea tristă a Elenei. Nu înțelegea de ce viața e așa de nedreaptă cu niște copii nevinovați și de ce nimeni nu se interesa de soarta lor.
O doamna eleganta se apropie de Sebastian și îl salută, apoi schimbară cate va cuvinte, iar Sebastian le facu semn sa se apropie.
- Elena, Andreea, ea e coordonatoarea centrului.
- Centru? Ce fel de centru?
- Buna, fetelor! Este vorba de un centru pentru protectia victimelor traficului de carne vie. Cu ajutorul financiar al lui Sebastian, am reușit să salvam câteva sute de persoane din ghearele traficanților. Facem și cursuri de calificare, iar produsele realizate de fetele noastre ajung in marile magazine din zona, mai adaugă cu mândrie directoarea.
Andreea se uită pe furiș la Sebastian și parcă nu-i venea să creadă ce aude. Descoperea tot mai multe lucruri contradictorii despre el.
- Centru nostru se numește Sofia și ne mândrim cu fetele noastre.
Andreea avu o a doua surpriza. Își aminti cu stupoare că Sebastian îi povestise in timpul călătoriei de întoarcere că pe mama lui o chema Sofia. Cum putea sa interpreteze toate lucrurile astea? Ce fel de om era, de fapt?
Una dintre fetele de la centru se apropie cu sfială de Sebastian și îi oferi un pachet cu produse făcute de ele aici. Îl privi îndelung ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva, dar nu indraznea. Andreea se duse spre ea și îsi făcu curaj să-i vorbească.
- Buna! Sunt Andreea, prietena lui Sebastian. Cum e aici la centru?
Femeia o analiză cu atenție, apoi ii răspunse.
- E raiul pe pământ fata de ce am trăit dincolo de pădurea asta. Oamenii sunt mai răi decât fiarele și au capacitatea de distruge tot în jurul lor. Aici am tot ce-mi trebuie. Eu nu mă pricep la multe, dar un lucru știu sigur. Daca nu ar fi fost băiatul ăsta bun la suflet, demult eram moartă si-ngropata.

Înapoi spre casa, Andreea nu putu să vorbească cu Sebastian. Era prea bulversată de ce văzuse acolo. Și vorbise și cu alte femei și o impresionaseră poveștile lor de viață. Dar cel mai mult o impresionase omul de langa ea. Era posibil sa se fi înșelat in așa hal în privința lui? Când îl cunoscuse prima data avusese niste certitudini. Acum realiza că nu-l cunoștea deloc de fapt.