Și cerul se revarsă asupra lumii
Ca un lapte negru
Izvorât din sânul tuberculos al zenitului.
Stau lângă un felinar,
În infinitatea de lapte matern al nemuririi
Și încerc să mă feresc de el,
Să tind spre lumina, să mă agăț cu gherele de ea,
Să nu mă înghită întunericul,
Să nu mă înghită nemurirea,
Căci moartea e singurul lucru care mai dă valoarea zilei de azi.
