Și singurătatea aprinde focul ca să poată supraviețui frigului din inima mea,
Dincolo de cercurile polare ale neiubirii solide,
Unde înoată nopțile nedormite și gândurile sordide,
Acolo unde e rece
Singurătatea își pierde mințile
Și globii ocularii îi plesnesc de atâta frig,
De atâta rece.
Și o aud cum urlă
În pieptul meu,
Iar eu urlu
În pieptul timpului
Și timpul urlă
În pipetul universului,
Iar universul urlă
În pieptul lui Dumnezeu.
