V iubea luna,
Și era cea mai frumoasă fată pe care o văzusem în viața mea,
Doar că ea nu vedea asta.
Ne-am așezat pe marginea unei borduri,
Ea arătând ca o muză cu sticla ei de suc,
Eu ca un vagabond,
Și atunci i-am povestit că văzusem într-un ziar
O știre sespre un om atât de pasionat de Van Gogh,
Încât își tăiase lobul drept al urechii,
V, i-am spus, oamenii când iubesc ceva
Înnebunesc și vor să devină una cu ce iubesc.
Știi, trăsăturile tale asimetrice, cicatricile și semnele de pe față,
Tot ce urăști la tine
Nu este nimic altceva
Decât tu transformându-te în ceea ce iubești
În luna plină de imperfecțiuni pe care tu le vezi perfecte.
