Singurătatea
E un oraș frumos, plin de cupole,
Cu poduri de piatră și valuri spargându-se de țărm,
Dar pustiit de orice zâmbet, glas sau urmă de om,
E o carcasă frumos sculptată, cu coloane înalte,
Dar fară nici un strop de umanitate.
E un oraș imens și rece ca un cavou.
