Poate că unii dintre noi se nasc
Cu un nimb al singurătății în artere,
Care oxigenează sângele cu nemurire,
Se nasc ca să arunce realitatea în mare,
Și să stârnească valuri,
Poate că unii dintre noi se nasc
Ca să suporte o implozie
Mai spectaculoasă decât însuși Big Bang-ul,
Care pornește de la o singură particulă de spirit,
Se extinde și prinde arip și glas,
Ca să se nască cel mai melodios
Haos interior,
Cel mai frumos univers
Imposibil de văzut pentru ochiul uman.
