Învață să flirtezi cu dezastrul,
Căci chipul tău tremură pe retina morții,
Învață să dansezi în picioarele goale printre ruinele sufletului tău
Și să te îmbeți cu exuvii de speranță,
Căci frumusețea nu este decât o picătură
Dintr-un pahar pe care moartea îl soarbe însetată.
Ia aminte, căci trandafirii din mâinile tale
Sunt la fel de frumoși ca florile care cresc printre morminte.
Tot ce vezi și tot cea ai iubit vreodată
Nu va fi decât deșertăciunea și mizeria umanitatii tale efemere.
Viața, arta, florile, cuvintele și buzele noastre
Vor ajunge carnea de pe mâinile putrezite ale nimicului.
Inspiră frumusețea în acest moment imund, numit viață,
Căci deșertăciunea și moartea nu iartă pe nimeni.