Cerul este bolanv.
Probabil a luat de la omenire
Toxina singurătății
Și norii i s-au tumefiat.
Hemtiile lui nu mai sunt vise
Și limfa i se transformă în sticlă,
Căci nu mai este corola frumuseții și a artei,
Ci eprubeta în care lumea se dizolvă,
Așteptând să se depună o oglină de argint.
