Scările de piatră trosnesc sub pașii timpului
Și amintirile ard văpăi în sobele sufletulu.
S-au transformat zidurile în pagini de ziare,
La fel de gălbejite, fragile și murdare,
Aici, unde liniștea își pune pălăria în cuier,
În împărăția uitată de cântecul păsărilor,
De râsetele copiilor și de nebunia tinereții
Un bătrân locuiește singur,
Aici, la capătul lumii, unde noaptea își întinde capul
Și se odihnește pe pernele câmpiilor și teraselor,
Se mai aude cum râde doar ticăitul ceasurilor.
