Mi-am făcut mantie din întunericul nopții
Și coroană din liniștea stelelor,
Mi-am făcut aripi din foc
Și suflet din îngeri căzuți,
Mi-am făcut imn din singurătate
Și pat dintr-un cavou
Mi-am făcut tempera din praf și mucegai
Și am pictat frumusețe crudă, organică.
O frumusețe pe care nimeni nu o vede.
Într-o lume în care este atât de ușor
Să iubește buzele, florile și fericirea,
Și unde numai eu iubesc spinii, întunericul și nebunia
Doar mie mi-a dat universul
Darul de a iubi lucrurile neiubite de nimeni...
