Oare văd toți oamenii ce văd eu,
Cum cerul se preface în bule de șampanie,
Și înoată spre noi ca să ne îmbete plămânii,
Sau stelele care au ciocuri de tucan,
Ca să ne lovească în moalele capului până curge cerneală,
Și statuile rondbos ale clădirilor,
Care nu sunt altceva decat niște spioni voyeuri trimiși de pe Marte,
Și că arta este o femeie frumoasă,
Care bea lumina solidă în cești făcute din cioburi de exosferă.
