Când eram la vârsta aia a nebuniei și a sincerității
M-a întrebat o femeie cum cred că arată Dumnezeu.
M-am uitat confuză la ea,
Dar i-am răspuns:
Eu cred că este o fetiță de vârsta mea,
Brunetă, cu părul creț și pielea închisă la culoare,
Eu cred că Dumnezeu arată ca mine.
Nu, a spus:
Dumnezeu este bărbat,
O sa înțelegi când mai crești,
E păcat să spui ca e copil sau femeie.
Și cu cât am crescut
Mi-am dat seama că lumea ar fi mai bună dacă
În loc să creștem ne-am face mici
Pentru că Dumnezeu este o fetiță așa cum eram atunci,
Un om care vede infinitul în orice om,
Un om care vede nemurirea în sine,
Și nu trăiește cu gândul că oamenii pot fi mai presus decât alți oameni.
