Femeile din familia Day

32

— Mai am o surpriză.

Îi arată un obiect ce pare a fi o cutie. E acoperită cu un material negru. Când îl trage, fata are un şoc. Un şarpe uriaş galben îi priveşte din cuşcă.

— Ce naiba?!

Vladimir, bărbatul roşcat cu ochi verzi, îi zâmbeşte din nou, dar Lavinia se sperie. Îi e frică de când se ştie de aceste reptile.

— E nemâncat. De o perioadă, adaugă după o scurtă pauză.
— Dezleagă-mă! aproape că ţipă fata.
— Nţ! Nu încă.

Îi prinde bărbia cu mâna dreaptă şi o priveşte. Abia acum tânara vede ceva dubios. Expresia lui e precum cea a unui om nebun. Îi rânjeşte, apoi se îndreaptă înspre cuşcă.

— Nu înţeleg ce faci, murmură iar.
— M-am gândit mult la asta, spune, în timp ce face un cerc cu mâna stângă.
— Adică?

Vladimir îşi dă ochii peste cap, iar Lavinia pare că face legăturile necesare, căci încearcă să se elibereze, în zadar însă. Se mai trezeşte şi cu o palmă zdravănă drept cadou.

— Potoleşte-te sau dau foc cabanei, o ameninţă acum.

Fata înghite în sec. A priceput prea târziu gravitatea situaţiei. S-a dovedit a fi şi o naivă de primă clasă.

— Uite, dacă mă laşi să plec, n-o să spun nimic nimănui, propune fata. O să fie ca şi când nu ne-am cunoscut.
— De aici nu mai pleci nicăieri, scumpo.
— Am crezut că vrei să...
— Să ţi-o trag, i-o taie. Ştiu. Ai fost mai uşor de prins decât credeam.

Îi curg lacrimile în şiroaie şi nu mai vede nici clar, dar e convinsă că sfârşitul e aproape. Simte moartea cum o pândeşte.

— De ce o să mor?
— Pentru că eşti o Day, iar femeile din familia Day trebuie să moară.

Acum știm de la ce vine numele poveștii. 🙈
Poate mai știți când am zis că partea asta, despre Lavinia, e mai sensibilă. Ei bine, apogeul se apropie. 😥
Mai sunt trei capitole și apoi ne mutăm atenția pe Caro. 🖤