Femeile din familia Day

37

Fetiţa fuge pe scări până în camera lui Lavi şi caută telefonul. Unchiul ei nu i-a scris înapoi. O sună pe Timea, dar nu răspunde. Gemenele trebuie adormite. Apoi îl sună pe Vlad, dar nici el nu răspunde. E la secţia de poliţie şi e ocupat să-l acuze pe cumnatul său de o crimă pe care n-ar fi comis-o în veci. Cum nimeni nu răspunde, Caro presupune că toţi sunt la spital, aşa că îmbracă o geacă şi iese. Ecranul telefonului sună, dar nu-l aude pentru că e pe silenţios. Lavinia l-a lăsat aşa pentru a nu-şi trezi surioara.

— Şi unchiul e cu sora mea?

Bărbatul se luminează când o vede. Întârzierea l-a pus pe gânduri, dar nu a acţionat pentru că se pare că îl crede, deci nu ar face nimic necugetat. Nici că ar avea ce la cinci ani.

— Da. Toţi te aşteaptă.

Se urcă împreună în ceea ce va fi primul şi ultimul drum făcut de un tată împreună cu fiica lui. Îi oferă o acadea şi o asigură că Lavinia va fi bine. E destul de probabil să fie deja moartă. Se plimbă cu maşina până îşi face efectul somniferul, apoi conduce până la dealurile unde a avut prima întâlnire cu iubirea vieţii lui. Ce loc ar fi mai potrivit să îngroape produsul iubirii lor?
Îi administrează injecţia letală, apoi aşteaptă până se asigură că nu mai are puls. Pe ea n-ar fi făcut-o să sufere vreodată şi nici să simtă vreo durere când trece în nefiinţă.
Sapă în grabă o groapă de dimensiuni medii, îi aşază corpul micuţ şi-l priveşte o ultimă dată. A avut un copil frumos care, acum, îşi îmbrăţişează mama de sus. Ce fericită trebuie să fie Daniela!
La final, conduce câţiva kilometri şi incendiază vehiculul ca să şteargă şi această urmă. Telefonul şi cartela pe care le-a folosit ca să comunice sunt distruse şi ele şi abandonate peste câteva minute.
Şi-a adus ultimul omagiu, iar acum e împăcat cu sine şi cu lumea şi e gata să înceapă o nouă viaţă pe un alt continent, sub o altă identitate şi fără un trecut.

Nu știu cum ați văzut acest capitol, dar eu am bocit un pic. Un pic mai mult, mă rog.
Da, știu că e prea crud, dar așa trebuia să fie de la început. Pentru că viața nu e perfectă și pentru că miracolele se întâmplă în filme.