Femeile din familia Day

5

— Nu chiar. Aţi făcut deja destul pentru amândouă.

Bărbatul nu are o expresie anume. Carla însă îl cunoaşte. Fierbe pe dinăuntru. Totuşi, ce i-a venit fetei? Să aibă Eric vreo legătură?

— Sunteţi nepoatele noastre şi vă iubim. Nu se pune problema să plecaţi nicăieri, i-o întoarce acesta ferm.

Bruneta încremeneşte la propriu când aude declaraţia soţului, dar îşi vine repede în fire. Nu se poate să o iubească în acel mod. Uneori se miră chiar şi ea ce gânduri stupide îi trec prin minte.

— Eric, apreciez, serios, dar m-am hotărât deja.

Acum bărbatul pufneşte şi-şi trece o mână prin părul brunet.

— Nu se poate.

Adolescenta sare în picioare ca şi curentată, cu o privire plină de reproş. Carla doar priveşte încercând să desluşească misterul. Ce îi scapă?

— Eric, mârâie acum fata.
— Scumpo, intervine femeia, calmează-te.
— Dar mă pot descurca!
— Uite ce e, i-o trânteşte Eric, sunt tutorele lui Caro. Dacă apare cineva de la Protecţia copilului şi nu o găseşte aici, sora ta riscă să fie aruncată într-un orfelinat.
— O să fiu eu tutorele ei atunci.
— Păi, răbufneşte bărbatul, dacă ai impresia că poţi convinge un om normal la cap să o lase în grija ta, te cam înşeli.

Şi aşa, Eric iese din încăpere fără a mai asculta un cuvânt. Se pare că nepoata cea mare e mai ţicnită decât credea.

— Sunt sigură că o să-l convingi.

Carla tace. Soţul ei a reacţionat mai dur decât s-ar fi aşteptat. Oare nu vrea să o piardă pe Caro sau nu vrea să-şi întrerupă aventura?

— Carla?
— De ce aş reuşi?
— Pentru că te iubeşte!

Oricât de mult şi-ar dori să scape de fată, nu poate risca să o piardă pe micuţa roşcată. Până la urmă, nu e vina ei că cei mari nu se comportă ca nişte adulţi, astfel că e nevoită să-şi sprijine soţul.

— Îmi pare rău, Lavi, dar nu ne putem juca cu destinul lui Caro pentru că tu vrei să fii independentă.

Hei! ^_^
Mulțumesc că ați ajuns până aici!
Știu că povestea e monotonă deocamdată, dar lucrurile se vor schimba încet. Trebuie doar să aveți răbdare.
Să aveți un weekend plăcut! ^_^