1

138 12 4
                                    

Carla îşi face câteva cruci şi înjură printre dinţi. Roşeaţa din obraji îi dispare, fiind înlocuită cu un alb aproape perfect. Îşi priveşte soţul şi nepoata, care e cocoţată pe biroul său de acasă. Bărbatul are o mână pe coapsa ei dreaptă, fiind îndemnat de fată să o atingă mai cu viaţă prin materialul subțire al pantalonilor.
Soţia lui, aflată pe hol, vede momentul datorită oglinzii aflată pe peretele de vizavi. A urât mereu amplasarea acesteia căci se simţea privită. Totuşi, în momentul de față probabil că se bucură că nu l-a bătut la cap pe Eric să scape de ea.
După mai puţin de un minut de privit scena halucinantă, se întoarce pe unde a venit într-o linişte perfectă, fără să mai ia stick-ul de care avea nevoie. Gândul nu-i mai stă, cu siguranţă, la proiectele de care se ocupă.
Colegul femeii, Robert, se bucură ca un copil mic atunci când o aude venind căci soluţia salvatoare se află pe dispozitivul uitat acasă de brunetă. Totuşi, când reapare, observă schimbarea de dispoziţie.

— Ce s-a întâmplat?

De regulă, cei doi discută şi despre viaţa personală în cele opt ore de lucru, doar că azi Carla dă scurt din cap în stânga apoi în dreapta şi se trânteşte pe scaun precum un sac de cartofi. Fiindcă o cunoaşte, înţelege că nu e cazul să insiste căci nu va afla nimic. E convins că bruneta îi va împărtăşi problema mai târziu.

— Nu l-am găsit, dar o să improvizez, îl minte acum femeia pentru prima dată.


Am revenit și cu primul capitol. ^_^

Trebuie să recunosc că am ceva emoții în privința poveștii. Abordez un stil nou de scris pentru mine, dar și un alt gen.

O să postez câte un capitol în fiecare weekend dacă nu intervine nimic.

Mulțumesc tare mult că îi acordați o șansă! ^_^

Femeile din familia DayUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum