3

91 7 0
                                    

Dormitorul micuţei Carolina se află lângă cel al soţilor Day, astfel că Carla ajunge de îndată la ea atunci când se trezeşte dintr-un alt coşmar ţipând. Nu au mai avut noapte liniştită de două luni, mai precis de când orfanele s-au mutat în casa lor. Nici şedinţele cu psihologul nu o ajută pe Caro să fie mai bine, dar Carla e optimistă. Va fi mai bine cu timpul, pentru ea cel puţin. În ceea ce le priveşte căsnicia, femeia s-a decis să aştepte.

— Rămân eu, spune blând Lavinia.

Carla încuviinţează printr-o mişcare a capului şi aruncă o privire înspre uşa balconului. Nu ar fi prima dată când o găseşte deschisă, doar că Eric tot amână să se ocupe de problemă.

— În regulă. Sunt dincolo dacă aveţi nevoie de ceva. Noapte bună!

Celor două li se rupe inima când o văd pe roşcăţica lor cum plânge, în special datorită faptului că ştiu că va continua până va adormi. Nu e ca şi cum nu şi-au pierdut părinţii în decursul a două luni.
Eric îşi admiră frumoasa soţie. Nu şi-ar fi putut dori o parteneră de viaţă mai potrivită. Îi mulţumeşte zilnic Celui de sus pentru bunătatea şi pentru modul în care se comportă cu nepoatele lui. Alta l-ar fi lăsat fără să stea pe gânduri.

— Tot un coşmar?
— Da, i-o întoarce scurt femeia, apoi se îndreaptă înspre baie.

Încă nu pricepe cum are încă tupeul să o privească în ochi atât de senin, dar e prea obosită ca să-i mai pese. Bea un pahar cu apă, după care îşi ocupă locul în pat. O doare capul, chiar dacă se simte bine. De fiecare dată când închide ochii vede aceeaşi nenorocită de imagine. Oare de cât timp o înşală? 

Tudor se învârte în mormânt cu siguranţă.

Femeile din familia DayUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum