Femeile din familia Day

24

Tânara blondă ştie cum se simte moartea căci a ales să locuiască în casa în care a crescut, de una singură. Are la dispoziţie şi un etaj întreg, dar şi scările alea nenorocite care i-au provocat moartea mamei. 

În zilele grele se opreşte în capătul lor şi parcă o vede acolo, căzută, într-o mică baltă de sânge, fără suflare. Câteodată i se pare că o strigă să coboare la micul dejun sau la cină.  Alteori, absenţa lor o loveşte mai mult seara, după ce se lasă întunericul, căci nu e tocmai uşor să fii singură într-o casă atât de mare.

În ultimul timp însă, datorită programului aglomerat şi a oboselii ce vine la pachet, cade lată în pat şi nu mai are timp să se gândească la ei.

— Bună, Eric!

După fix o săptămână de la înmormântare, nepoata cea mare îşi vizitează unchiul şi surioara. A crezut că e necesar să-l lase în pace o perioadă, fiind un fel de a-i arăta că îi respectă durerea.

Acum, că îl vede, parcă se îndoieşte de hotărârea luată. Eric are cearcăne imense, parcă a mai slăbit, iar ochii îi sunt goi.

— Bună! Intră.

Trece pe lângă şi se opreşte în sufragerie, deşi îşi caută cu privirea surioara.

— Bei ceva?     
— Nu.

Bărbatul dispare, iar apoi apare cu un pahar în mână ce aduce a fi alcool. Dumnezeule! E mai rău decât credea.

— Cum te simţi?
— Se poate şi mai rău presupun.

Brunetul nu miroase a alcool, dar fata se întreabă dacă obişnuieşte să se îmbete de atunci sau dacă doar bea câte un pahar din când în când. Îşi doreşte să fie a doua variantă pentru că se gândeşte la Caro. Cât de dor i-a fost de ea!