Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 6

— Ce zice mă cucoana asta? Voi? La mine acasă? Ce dracu să căutați voi acolo? spune Draco vizibil revoltat.

— Alo copilu' limbaju'! Nu te-a învățat mămica ta că nu e frumos să vorbești așa cu cineva mai în vârstă decât tine? Uită-te și tu la ei domne! Numai de needucați dau! spune Elodia nervoasă și își pune mâinile în sân.

— Tanti mă enervezi la culme și te știu doar de cinci minute! Nu vrei tu să îl iei pe Potterică ăsta cu tine și să pleci? Draco se uită urât la ea, apoi își întoarce privirea și înspre Harry care încerca să nu se amestece în discuție.

— Dacă tu te plângi de cinci minute eu ce să mai spun cu vreo trei ore? îi întoarce el vorba.

— Stai ce? Trei ore?? Da' unde naiba ai găsit-o tu pe tanti asta care arată de zici ca a ieșit de la nebuni? Draco își întoarce din nou privirea înspre femeia care da, chiar arata ieșită ca de la nebuni, fără un pantof, pijamelele rupte și murdare de pământ și părul ca un cuib de păsări.

— Dacă nu știai tu ăsta e noul răcnet la Paris. Nespravitule! își dă ochii peste cap Elodia.

— Dacă spui tu așa o fi. zice sarcastic și Draco.

— Uite Draco în mod normal nu ți-aș cere ție așa ceva niciodată, dar ținând cont de starea în care mă aflu acum..... Ah Doamne ce greu e să spun asta..... Ai putea să ă ne lași să stăm peste noapte la tine? își încearcă Harry norocul.

Îi era foarte jenă să îi ceară fix *viperinului așa ceva, dar îi era foame, somn și îl durea tot corpul. Să nu mai punem la socoteală că avea ochelarii și matura rupte. Voia doar să uite de tot și de toate pentru câteva ore și să stea într-un loc liniștit. Poate să stea la Draco nu era cea mai bună variantă posibilă, dar era singura obțiune și nu voia să o rateze.

— Ce? Potter tu te auzi ce spui? Hai că m-ai făcut să râd! spune și îi râde ironic în față.

"La ce să mă aștept de la Draco? Un viperin tot un viperin rămâne..." gândi băiatul.

— Dracule îmi ești antipatic încă de când aproape mi-ai înfipt bățul ăla în ochi, dar în momentul de față tu ești singura mea salvare. Nu îmi place mie să mă rog de lume, Harty știe foarte bine asta, dar te rog să ne primești la tine!

Și Elodia obosise. Era și ea om până la urmă. Ura situația în care a ajuns. S-ar da cu capul de copac doar să uite că a trebuit să îi ceară Dracului scuze. Dar frica de Cristinică era mare, chiar voia să plece și să scape de el și dacă asta înseamnă să enerveze doi adolescenți plini de hormoni asta o să facă.

— Tanti sentimentul e înzecit reciproc. Și nu, nu vă duc acasă. Puteți spune voi ce-oți vrea! și spunând asta le întoarce spatele și se pierde printre copaci.

— Știi ceva? Ești un mare nesimțit! Nu meriți să fi prieten cu Harty! Merită mai mult ochelaristul ăsta! strigă Elodia după el chiar dacă băiatul nu se opri niciun moment din mers și se întoarce înspre Harry.

— Haide băiatule nu avem nevoie de el! Ne descurcăm noi! Doar suntem o echipă, nu?

Entuziasmul femeii îl deruta pe băiat. "Ce naiba a pățit cucoana? Așa rău s-a lovit la cap?"

— Eu ă cred că da? îi răspunde ezitant.

Draco se îndepărtase deja de cei doi, dar la un moment dat se opri. "Nu Draco, lasă-i! E Potter acolo! Nu-l suporți! Nu-i așa?" Băiatul era prins în gândurile lui. Acum se îndoia de alegerea făcută. "La naiba cu sentimentele astea de vina! La naiba cu Potterul ăsta idiot!" Atunci, mânat de o dorință apărută de nicăieri, se întoarce pe călcâie și o ia înspre locul în care îi lăsase pe cei doi.

Acolo Elodia încerca să îi repare ochelarii lui Harry. Acesta nu putea vedea nimic fără ei.

— E aproape gata! Cred..... spune femeia. Nu port ochelari, deci nu știu mai exact cum ar trebui să vină, dar am încercat ceva. I-a vezi merge?

Harry ia ochelarii pe care i-a întins femeia și îi pune la ochi. Nu poate să spună ca erau ca noi, dar măcar lentila, spartă ce-i drept, stătea într-o poziție decentă.

— E ok tanti Elodia, mulțumesc...

Nu mai exista nicio glumă sau vreo răutate între cei doi în acest moment. Erau amândoi obosiți, înfometați și înfrigurați. Nu aveau unde merge așa că trebuiau să înnopteze acolo. Singura lor speranță a plecat așa că erau pe cont propriu.

— Băiatul ăsta, Dracu, e nesuferit. Nu merită să pui la suflet. îi spune serioasă femeia.

— Poftim? se uită încruntat adolescentul la ea. Sunt ok, adică ne certăm mereu, nu-i nimic nou. râde el, dar se simte puțină suferință acolo.

— Îți place.

— Huh? Ce să îmi placa? Să mă cert? spune la fel de confuz Harry.

— Și asta, râde femeia, dar mă refeream la Drac. Îți place de el.

Când auzi asta Harry se înroși și începu să se fâstâcească încercând să îi dea un răspuns.

— Ba nu! Mie? De Draco? Bună glumă tanti, dar cred că căzătura te-a afectat nu glumă! Nu mai bine te culci tu liniștită acolo?

— Hai hai știi că nu îți merge cu mine. E o tensiune între voi doi și nu e una de dușmani. îl privește ea cu subînțeles.

— Eu...nu....tu....ai înțeles greșit! se bâlbâie într-una Harry.

— Da tanti, ai înțeles totul foarte greșit, chiar că ai luat o trântă bună, nu? iese și Draco de după copacul după care s-a ascuns și le-a ascultat conversația.

— Draco? Ce mai cauți tu aici?? spune Harry cam prea tare scoțând în evidență faptul că prezența lui îl face să se simtă inconfortabil. În plus băiatul a ascultat conversația, spera că nu bănuiește absolut nimic altfel o să fie vai de el la Hogwarts.

— Eu.... Ă.... Am venit să vă spun că.... M-am hotărât și o să vă las să stați la mine. spune el și își masează stânjenit ceafa. Dar doar pentru o seară! Își recăpăta el privirea lui cea de toate zilele.

— I-a uite cine s-a răzgândit! Ce-ai făcut mă Dracule? Și tu te-ai lovit cu capul de un copac? se uită relaxată și spune amuzată Elodia de pe un buștean pe care se așezase.

— Tanti eu zic să zici mersi că te i-au la mine și după să taci mâlc, altfel mă răzgândesc. redevine îngâmfat blondul.

— Bine, bine blondule! și spunând asta se ridică de pe jos și merge în dreptul lui Harry care era încă pe jos și se uita șocat la Draco. Femeia îi întinde mâna și spune:

— Hopa sus Harty și hai să mergem după dracul ăsta blond până nu se răzgândește!

....

*viperin= în seria Harry Potter, la școala Hogwarts, există 4 case din care poți face parte. Una dintre ele este Slytherin (tradus în română Viperini) din care face parte și Draco

....

Bunăăă! Nu ne-am mai citit de mult! În primul rând vreau să vă cer scuze pentru lipsa mea destul de îndelungată. Am fost foarte ocupată cu școala și n-am mai apucat să scriu nimic și la un moment dat chiar voiam să renunț la carte, dar pur și simplu n-am putut :) Atât personajele cât și voi, cititorii mei, meritați un final al acestei cărți. Acum sper că mai am măcar câțiva cititori, dar nu vă condamn dacă ați plecat :)
Mi-am propus să finalizez cartea în următoarea perioadă ( sper să nu mai fac încă vreo pauză ca cea precedentă :) ), mai ales că mi-au venit niște idei care, cred și sper eu, vă vor surprinde :)
De asemenea, m-am gândit ca de acum la fiecare final de capitol să pun niște explicații referitoare la anumite personaje sau alte lucruri pe care le menționez și care fac parte din seria "Harry Potter". Eu am intenționat să pun cât mai puține detalii referitoare la serie, dar mai scapă câte ceva și m-am gândit că prin acest fel vor înțelege mai bine și cei carte nu au citit.
Și cam atât pentru acest capitol :) Vă îmbrățișez pe toți și ne recitim data viitoare (care o să fie curând, vă promit :) )! <3