Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 3

Harry se ține după strigătele pe care le aude din ce în ce mai aproape. "Doamne femeia asta țipă ca o privighetoare balonată!".

Într-un final dădu de Cristinică și de Elodia. Aceasta din urmă se împiedicase de o piatră și căzu lângă un copac, iar acum se uita speriată și neajutorată la bărbatul care se apropia amenințător cu prăjitorul de pâine în mână.

— Te-am prins în sfârșit nemernico! Din mâna mea nu mai scapi!

— U-uite nu vrei tu să ne împăcăm frumos? Hai acasă la noi unde e cald și bine și îți fac câtă mămăliguță vrei. se milogește Elodia, dar în zadar. Cristinică e setat pe ale lui.

— Nț. M-am saturat de tine și de fițele tale de sclifosită. Și ca să știi, mămăliga ta nu e bună, e prea afumată.

— Mă scuzi?? Te iei cumva de aptitudinile mele de gospodină? spune femeia și își dă o șuviță de par, care îi căzuse pe ochi, după ureche, gest care se vrea interpretat ca ținându-i piept bărbatului, chiar dacă în realitate a cam făcut pe ea de frică, la propriu.

— Da, chiar mă iau. spune indiferent bărbatul.

— Cât tupeu poți să ai! Adică scuză-mă, dar mămăliga mea e de zece ori mai bună decât piureul ăla de mălai pe care îl face maică-ta. continuă cu aroganța femeia ignorând faptul că agravează și mai rău situația.

— Tu nu te lua de mămica mea!! Femeie imbecilă! Uiți cine are un prăjitor în mână și nu îi e frică să îl folosească? se enervează Cristinică și își ridică prăjitorul pregătindu-se de atac.

— Mereu ai fost băiatul lui mama! Mămica în sus, mămica în jos, păi ce e asta? Știi ce? Dacă scap de aici divorțez! Da, asta fac! Păi nu merit eu un bărbat mai bun? Da, merit! Sunt tânără și frumoasă! spune ea chicotind și trecându-și visătoare mâna prin păr.

Aceeași idee îi veni și bărbatului, să își înfigă mamă în părul ei, dar abandonă gândul. Dacă făcea asta rămânea fără alea trei fire ale ei și nu voia o soție cheală. Dar o mică pată mov pe față nu strică. Movul e culoarea lui preferată.

Când se pregătea să îi dea una cu prăjitorul, în timpul ăsta femeia descriind bărbatul ideal pe care îl va cauta imediat ce va ieși din pădure, Harry ieși de după copacii după care se ascunsese până acum, își scoase bagheta și spuse prima vrajă care îi veni în minte. Atunci prăjitorul din mâna lui Cioacă Mică sări la doi metri distanță. Speriat bărbatul se uită la prăjitor apoi la adolescentul care ținea îndreptată spre el bagheta.

— Ce faci aici puștiule? Credeam că-ți dai duhul acolo unde te-am lăsat. spune confuz acesta.

— Lasă-o pe tanti Elodia în pace sau nu răspund de faptele mele! încercă să fie autoritar, dar îi tremurase puțin vocea și nu se simțea cu adevărat dorința de salvare. Nu e un secret că nu o agrea pe cucoană, dar nu putea sta cu mâinile în sân la o scenă ca aceasta.

— Sunt o tânără domnișoară! țipă Elodia frustrată.

— Tu să taci! se întoarse nervos Cristinică înspre ea. Femeie enervantă! Și tu, se întoarse nervos și înspre Harry, ce ai de gând să faci cu bucata aia a ta de lemn? Mi-o bagi în fund? Ești cumva gay? Ai fantezii cu bărbați în pădure cu bețe în fund?

Harry se uită stupefiat la bărbat "De unde naiba i-a venit o idee ca asta?? Nu mai vin eu în România în viața mea! Ce lume nebună!!"

— Ce naiba omule? Nu! îi țipă înapoi.

— Ești tu atât de sigur? întreabă și Elodia vizibil curioasă.

— Tu cu cine ții?? se întoarce frustrat spre femeie și o privește urât.

— Cu bârfa. dă din cap și se așează mai comod pe pământ.

— Ok știi ce? Eu nu te mai salvez! Ce mă bag eu repede în căsnicia voastră? Vreau eu să o fac pe eroul mereu! își bagă bagheta înapoi în șosetă și se întoarce înspre copacii de unde venise.

— Harty nu mă lăsa! Îmi pare rău, bine? Hai înapoi copilule! Promit să nu mai râd de orientarea ta sexuală!

Băiatul nu pune botul la vrăjeala ei, chiar dacă s-ar fi întors să îi spună vreo două pentru că iar i-a greșit numele și orientarea.

— Ha-ha! Până și pustiul te-a lăsat! Acum nu mai ai scăpare! se întoarce Cristinică înspre femeia care a rămas șocată. Adică ea îi cere lui scuze și el nici măcar nu se uită la ea? Fandositul! Poate se duce ea acum la el și îi bagă creanga aia în fund!

— Trădător fandosit care ești tu Harty!!

Nervoasă din cale afară ia o piatră de pe jos și o aruncă în direcția băiatului. Prost să fi noroc să ai, l-a nimerit fix în cap.

— Au! Cotoroanță bătrână pietroiul ăla doare!! se întoarce el nervos masându-și locul lovit.

— Asta meriți obraznicule!

— Știți ceva? M-am saturat de voi! și spunând asta își scoate bagheta și spune repede o vrajă de adormire.

Aceasta l-a nimerit pe Cristinică care era ocupat să se holbeze la cum se învârte prăjitorul de pâine și a căzut leșinat pe pământ, apoi se încolăcește ca un copil mic și ține prăjitorul în brațe pe post de animal de pluș.

— În sfârșit ai făcut și tu ceva bun copilule! Puteai să te grăbești totuși. Cred că am făcut indigestie de la pământul pe care l-am mâncat și mi s-a rupt și o unghie! Să nu mai zic că aproape nu mai am ojă pe unghii! se plânge Elodia.

— Tanti mă doare fix undeva de manichiura ta. Fugi unde oi putea, te-am scăpat de turbatul ăsta, dar aici mi s-a încheiat datoria.

Și spunând acestea, băiatul o ia la pas printre copaci dorind să scape de toți nebunii ăștia și să se întoarcă acasă.