Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 13

Cei doi băieți ajunseseră la bucătărie, iar ce văzură acolo îi șocase total. 

— Malfoy, cred că m-am lovit mai tare la cap decât credeam... spune Harry clipind des. 

— Și eu cred că delirez din cauza durerii de la coastă... adaugă și Draco. 

În bucătărie era Elodia care fredona fericită ceva cântec popular în timp ce învârtea furculița într-o tigaie făcând omletă. Totul era intact și nimic nu luase foc. Ba din contră, în bucătărie era un miros plăcut de mâncare din cauza căruia stomacurile celor doi băieți au început să se revolte zgomotos în semn că le era foarte foame.

— Oh bună băieți! Masa e aproape gata! le face ea bucuroasă cu mâna. 

— Crezi că a otrăvit mâncarea? îl întreabă Draco în șoaptă pe Harry. 

— Mai mult ca sigur. răspunde și acesta tot în șoaptă. 

Văzând că niciunul dintre băieți nu avea de gând să se așeze la masă, Elodia mută tigaia de pe foc ca să nu ardă omleta și se apropie de cei doi. 

— Haideți băieți că nu mușc! Nu vreau să mă laud, dar gătesc chiar foarte bine. le spune ea dându-și părul pe spate ca o diva și după îi apucă de mână. Hai la masă!

Băieții se lasă trași de mână până la masă și se așează în liniște pe scaune.

— N-am găsit prea multe în frigider, dar na e de înțeles pentru că până mai veneați voi Dracule se strica tot, daaar tot am găsit câte ceva folositor deci suntem în regulă! începe ea să le povestească. 

Termină de făcut omleta, pe care o împarte în trei și o așează în farfurii, apoi pune în fața fiecărui băiat câte una. 

— Poftă bună băieți! le urează ea voioasă. 

Băieții se uitau neîncrezători în farfurie. Omleta nu mirosea și nu arăta rău deloc, dar cine știe ce a pus nebuna în ea?

— Eu nu mănânc. șoptește Draco și împinge farfuria în față. 

— De ce nu Dracule? Am pus suflet în ea! îi reproșează femeia supărată. 

— Și puțină otravă de șobolani, ă? îi strigă el. 

— N-aș face asta! 

— Ba ai face… adaugă încet Harry. 

— Harty! Tu cu cine ții? se smiorcaie ea. 

— Cu Draco. zice el sincer. 

— Mulțumesc Potter. îi zâmbește reținut blondul. 

— Dacă mănânc eu înseamnă că n-are nimic. spune ea și ia o furculiță plină cu omletă, pe care mai apoi o mănâncă. 

— De unde să știm că nu ai rezistență la otravă? întreabă la fel de bănuitor Draco. 

— Haide mă Dracule… Bine! Bine! Treaba voastră! Nu mâncați! Mai mult pentru mine! le zice bosumflată și trage farfuriile înspre ea. 

Băieții o privesc cum mănâncă liniștită, iar sunetele stomacurilor lor se aud din nou.  

— Dacă nu e otravă atunci ce e aia roșie de pe ea? începe ezitant Harry. 

— Delikat. zice ea simplu și mai ia o gură din omletă. 

— Și aia verde? întreabă și Draco. 

— Ceapă verde. 

Băieții se privesc pentru o clipă, iar primul care cedează e Harry. 

— Eu… eu o să mănânc… șoptește el de abia inteligibil.