Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 28

— Deeeeci… zice Harry stânjenit, încercând să găsească un nou subiect de discuție. 

Hector îl privește zâmbind. "Ahh de ce trebuie să fie așa de drăguț când e stânjenit?" 

— Deeeeci. îl imită acesta râzând. 

— Da, m-ai prins, n-am nicio idee de ce aș mai putea spune. zâmbește băiatul timid când vede că nu poate redresa discuția. 

— E în regulă. îi zâmbește roșcatul încurajator. Dar nu înțeleg ceva. Ce a fost așa șocant la faptul că sunt gay? întreabă mai apoi curios, înclinându-și capul într-o parte. 

"Iar a făcut! Iar și-a înclinat capul! Cred că e o chestie involuntară de a lui. Dar e tare drăguță." gândește Harry amuzat, dar mai apoi se grăbește să îi dea băiatului un răspuns. 

— Nici eu nu știu. ridică el din umeri. N-am mai întâlnit persoane din LGBTQ deci cred că d-aia. 

— Dar tu ești din LGBTQ. râde roșcatul. 

— Asta nu se pune! râde și Harry și își masează ceafa stânjenit. Oricum eu ă am aflat de curând. 

— Cam cât de curând? 

— Ă două luni? Cam așa. 

— Și cum ai aflat? întreabă tot mai curios Hector. Îi plăcea să poată discuta lejer cu cineva despre asta. Părinții lui erau homofobi deci nici gând să le fi suflat vreo vorbă, iar cât despre prieteni… Nu avea prea mulți. De fapt… doar doi, printre care doar unuia i-a putut mărturisi de orientarea sa. Totuși, aceasta, pentru că era o ea, nu l-a putut înțelege întru totul. Se pare că nu era așa de open-minded pe cât se recomanda… Dar acum era diferit! Harry părea să îl înțeleagă, iar acest lucru îi făcea inima să tresalte de bucurie. 

Când îi aude întrebarea, Harry se înroșește și își ascunde fața între palme. Nu voia își aducă aminte de acel moment. A fost unul atât de stânjenitor și încă nu îi vine să creadă câte lucruri a putut gândi în acel moment. 

— Nu pot să zic. mormăie el printre degete. 

— Haideee! Ce poate fi așa rău? râde Hector și îi pune mâna încurajator pe umăr. 

"E așa drăguț când se înroșește!" 

Draco, care la fel ca mai devreme se preface absorbit de telefon, pare foarte intrigat de discuția celor doi. Era foarte curios să afle cum Potter și-a dat seama că-i bi. 

"Poate datorită mie! Adică până la urmă sunt superb! Nici băieții nu-mi rezistă!" gândește el mândru, dar imediat realizează ce a spus. "Stai! Datorită mie? Vreau asta? Eu… nu. Nu vreau." se mustrează singur, parcă ducând o mică bătălie interioară. 

— Spune tu primul. Poate îmi fac curaj după. se aud mormăielile lui Harry. 

— În regulă atunci. zâmbește Hector și își retrage mâna, mai apoi punându-și-o în poală. A fost cam acum patru ani. 

— Patru ani? Deci știi de ceva timp! îl privește Harry umit. Și-a mai revenit din stânjeneală și acum stătea rezemat cu un umăr de scaun, întors cu totul înspre roșcat și privindu-l cu interes. 

"Doi gay povestindu-și fanteziile cu bărbați. De ce naiba încă ascult așa ceva?!" se întreabă Draco nedumerit și dezgustat. 

— Da. îi zâmbește Hector lui Harry drept răspuns. Deci eram la o prietenă acasă și ne uitam la un film romantic, iar ea nu mai tăcea despre cât de drăguț e personajul principal masculin și despre cum ar vrea atât de mult să fie în locul personajului principal feminin. Și după a făcut o glumă cum că să mă duc să o vrăjesc pe fată ca ea să aibă drum liber și în felul ăsta ne facem amândoi cu iubiți frumoși. Dar… în momentul ăla m-am găsit gândindu-mă "Dar și eu tot pe el îl vreau". Am fost șocat de ce am putut gândi și după vreo săptămână de gândit intens la spusele astea am realizat că mie îmi plac băieții, ci nu fetele. își încheie el mica povestire cu un zâmbet timid. Era roșu în obraji, dar era vesel că a reușit să povestească cuiva despre întâmplarea asta haioasă de acum câțiva ani, întâmplare ce a fost foarte importantă pentru el și descoperirea sa de sine.