Capitolul 8

46 7 6
                                    


— La naiba! spune Harry șoptit și se ridică în picioare din colțul în care stătuse până în acel moment. Ce ne facem Draco??

— Ă repede! Unul sub pat și altul în dulap! îi răspunde Draco agitat.

Nu e surprins de vizita tatălui său. La câtă gălăgie a fost în cameră e de mirare că venise așa târziu. Dar tot e agitat. Dacă îl prinde cu Harry Potter și o femeie necunoscută în casă o să fie vai de el…

— Poftim?? se revoltă Elodia. S-o crezi tu că mă bag sub pat! Poate pot să îl vrăjesc pe tăticul tău cu frumusețea mea și o să uite de tot. continuă ea, dar pe un ton mai dulce și chicotește cârcotașă.

— Ew nu! Taci și treci sub pat! îi spune Draco cu o față dezgustată și se grăbește înspre ea pentru a o băga mai repede sub pat.

— Dar nu vreau! se rezolvă în continuare femeia.

— Sub. Pat. Acum. îi spune blondul printre dinți deja furios.

Femeia se uită la el cu ochii mari. Tonul folosit de băiat a speriat-o îndeajuns de mult încât să termine cu protestele și să încerce să se ascundă.

În schimb, Harry n-a mai stat pe gânduri și imediat s-a băgat în dulap. S-a băgat tocmai la fund, ascunzându-se după hainele blondului.

"La naiba miroase numai a Malfoy aici… Mai bine mergeam eu sub pat…" își spune el frustrat din cauză că era înconjurat de parfumul lui Draco din toate părțile, lucru ce nu îl deranja așa mult. Îl deranja mai mult gândul că nu îl deranjează. Are sens? Cât de cât, dar pentru băiat însemna mult.

— Draco? Ești acolo? se mai aude încă o dată vocea lui Lucius Malfoy de după ușă.

— Sunt aici! Sunt aici! spune Draco prefăcându-și vocea într-una somnoroasă, voind să pară că tatăl său îi deranjase somnul.

Se duce înspre ușă și o deschide, dând nas în nas cu acesta.

— S-a întâmplat ceva? continuă Draco cu prefăcătoria.

— Am auzit gălăgie venind dinspre camera ta și am crezut că ai pățit ceva. Ești bine? se interesează bărbatul grijuliu.

"De când e el așa îngrijorat pentru mine? Bănuiește ceva?" se întreabă blondul.

— Da, sunt bine. Eu ă am avut… un coșmar… da… un coșmar… Scuze dacă v-am deranjat pe tine și pe mama. se eschivează el încercând să pară cât mai nevinovat cu putință.

Bărbatul îl privește neîncrezător, dar imediat fața i se relaxează și ridică ușor din umeri. "N-am de ce să mă îngrijorez" își spune el, apoi îi pune băiatului o mână pe umăr.

— Am înțeles. Sper să dormi mai bine acum.

— Mulțumesc. Noapte bună! îi zâmbește ezitant acesta.

— Noapte bună fiule!

Și spunând acestea, bărbatul iese din camera băiatului, închizând ușa în urma sa. Draco se duce și o încuie cu cheia, apoi răsuflă ușurat. A scăpat. Deocamdată cel puțin…

— Mrrrrr nu mi-ai spus că tăticul tău e așa sexy! i se aude vocea Elodiei de sub pat. Acum mă oftic și mai tare că nu m-ai lăsat să vorbesc cu el!

— Ew tanti nu te atinge tu de tata!
Pe fața băiatului se putea distinge cu ușurință dezgustul.

— De ce nu? E încă însurat cu maică-ta? vru femeia să știe.

— Da!

— Păcat… Mare păcat… se întristează ea deodată. Și chiar voiam să îmi trec degetele prin părul ăla al lui lung și frumos. Mereu mi-au plăcut bărbații cu părul lung. oftează visător și melancolic.

Cucoana și vrăjitorul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum