Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 9

— Crezi că e… știi tu… moartă? îl întreabă Harry pe Draco. 

Amândoi stăteau aplecați asupra Elodiei, care doarmea dusă pe podea.

— Tu n-o auzi cum sforăie? Zici că e cutremur! îi răspunde acesta. 

— A stai deci nu e cutremur? îl întreabă băiatul derutat. 

Draco se uită la el și zise cu sinceritate:

— Da' prost te-a făcut mă-ta…

Harry își dă ochii peste cap și ignorând comentariul blondului, revine cu privirea la femeia adormită. 

— Deci ce facem cu ea? întreabă el. 

— Chiar nu știu… Nu putem să o dăm de mâncare la urși? își încearcă Draco norocul. 

— Nu Draco, nu o dăm la urși! spune Harry privindu-l cu o privire în care se citea dezaprobarea și uimirea. 

— Doar ziceam și eu… șoptește el bosumflat. 

— Ok, dar trebuie să o trezim cumva. Trebuie neapărat să ajung la școală că altfel am încurcat-o, iar tanti asta îmi îngreunează planurile… 

— Tu ai luat-o după tine deci asumă-ți. ridică Draco din umeri. 

— Cucoană! Trezirea! strigă Harry deodată la Elodia, ignorând-l pe blond. 

Dar strigatul n-a avut efect. Femeia dormea liniștită în continuare. 

— Hopa sus Satana e timpul să pleci din casa mea! încearcă și Draco, dar la fel ca Harry, n-are parte de vreun rezultat. 

— Să îi dăm palme? întreabă deodată Harry. 

— Mai vrei mâini? îl întreabă și Draco. Dacă răspunsul e nu poți să încerci. 

Era adevărat. Era vai și amar de el dacă i-ar da vreo palmă femeii. Dar era presat de timp. Trebuia să facă ceva, și repede, așa că își luă inima în dinți și îi dă femeii o palmă fix din fundul grădinii.

Reacția nu întârzie să apară. Femeia își îndoaie genunchiul și îl lovește pe băiat fix unde îl doare mai tare, mai apoi întorcându-se pe partea cealaltă, continuându-și somnul. Se pare că nu fusese trezită, iar lovitura a fost dovadă a reflexelor ei surprinzător de bune. 

Harry se ghemui pe podea. Avea toată fața roșie și de abia mai putea respira. 

— Eu ce ți-am spus fraiere. râde Draco de el. Dar se pare că n-ai rămas fără mâini, ci fără bijuterii.

Harry nu îi putea răspunde, dar totuși reuși să îi arate degetul mijlociu. 

— Îmi arăți ce nu mai ai? râde în continuare blondul. Știu Potterică, știu. Suferi, suferi acum, dar ce să facem? Poate îți crește la loc. 

— Taci din gură prostule. îi spune Harry printre dinți. Măcar la moartea mea să taci. 

— Condoleanțe!

— Amin!

Spuseră cei doi și se așternu un mic moment de reculegere.

După vreo cinci minute, Draco reveni asupra subiectului principal. 

— Acum ce facem? 

— Ai vreo găleată pe aici? zise ochelaristul care acum își mai revenise. 

— Cred că am una la baie. spune viperinul și se îndreaptă înspre baie.

Acolo, acesta își găsește găleata, pe care o ia și o umple până la jumate cu apă, apoi se întoarce înapoi în cameră. Se duce în dreptul femeii și nemaiașteptând aprobarea lui Harry, o toarnă pe toată fix în cap femeii. Dar ce să vezi? Nici de această dată Elodia nu se trezește.