Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 38

Harry îi privește pe toți cum au început să bea și se simte lăsat pe dinafară.

"Așa trădători…" își zice el și se grăbește să caute ceva prin grămada de pe jos formată numai din sticle, când dă cu ochii de Hector ce avea pus în pahar…. suc de mere?

— Hector? Tu nu bei? îl întreabă el confuz.

— Neah, nu cred. răspunde aceasta și își privește paharul cu suc.

— De ce nu? 

— N-am rezistență. mărturisește el râzând jenat. Nu vreau să fac vreo scenă pe aici.

— Știi că nu te judecă nimeni, nu-i așa? ține el să-l asigure.

Hector îl privește pe Harry, mai apoi pe viperin.

— Nimeni? întreabă retoric.

— Draco nu se pune. râde Harry și se așează pe podea în poziție turcească lângă el. Oricum, uită-te la el, nu se mai dezlipește de sticla aia. Crezi că e în măsură să te judece dacă bei și tu puțin? adaugă mai apoi.

Roșcatul îl privește lung. Avea dreptate. Nimeni de aici nu putea să-l judece. Nici măcar Draco ce critica lumea drept hobby. Zâmbește la gândul ăsta. În sfârșit a dat de un grup de oameni ce nu îl pot judeca pentru niște acțiuni firești până la urmă.

— Poate doar câteva pahare. spune el, cedând în cele din urmă.

"Un pahar sau două chiar nu or să strice." își spune.

— Perfect! strigă Harry, iar mai apoi apucă numaidecât sticla de gin ce o ochise căzută mai departe de restul și o toarnă în pahare. Lui Hector i-a turnat peste suc, asta mai ameliorând din tăria alcoolului.

— Hai noroc! 

— Noroc!

Cei doi ciocnesc paharele, mai apoi dându-le peste cap. Prima reacție a roșcatului a fost să se strâmbe din pricina faptului că băutura avea un gust mai oribil decât s-ar fi așteptat.

"Cine a zis că ginul merge cu sucul de mere a greșit total…" își zice el în timp ce dă paharul deoparte, nedorind să se mai atingă de el.

În schimb, Harry părea să nu aibă vreo reacție de genul. Din contră, i-a făcut plăcere să simtă gustul alcoolului după atâta timp în care nu a mai putut bea. Hermione își ieșea din minți când îl prindea că mai bea din când în când cu Ron câte un pahar de rom, asta din pricina faptului că nu era bine să bei pentru că îți poți face rău, dar și pentru că era interzis să bei în incinta școlii. Dar în momentul ăsta lui Harry nu-i păsa de nicio sănătate și nicio regulă.

"O mică beție n-a omorât pe nimeni." își zice el și își mai toarnă un pahar de gin.

— Deja treci la al doilea? râde Hector.

— Unde ar mai fi distracția dacă nu? îi răspunde și el râzând.

— Deci să înțeleg că vrei să te îmbeți? întreabă curios roșcatul.

— Și încă cum! zice Harry și dă pe gât alcoolul proaspăt turnat. 

— Păi atunci te las să-ți faci de cap. Mă duc puțin până pe balcon. 

Hector se ridică și se îndreaptă cu pași repezi înspre micul balcon al camerei înainte ca Harry să mai apuce să îi zică ceva sau să încerce să îl țină pe loc. Aici dă cu privirea de un scaun pe care se așează mai apoi cu un oftat greu.

Camera 17 era singura cameră a motelului ce dispunea de un balcon deci scaunul așezat aici îți dădea impresia că ai sta pe un tron în timp ce privești toți oamenii rătăciți de pe străzi, ce nu se deranjează să se îndrepte înspre casă chiar de ceasul arăta ora nouă seara. Hector râde la gândul ăsta.