Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 39

Draco stătea singur într-un colț al camerei și părea să nu se mai despartă de sticla lui de whisky. Nici el nu mai știa la a câta gură e. A pierdut șirul pe undeva de pe la zece. Însă ceva ce știa clar era că mâine o să regrete rău beția asta, dar totuși pe moment se simțea chiar împlinit. Sună ciudat, dar prin alcool parcă gândurile lui s-au limpezit și a reușit în sfârșit să pună cap la cap o problemă de îl deranja de ceva timp și se simțea împăcat cu alegerea făcută. Începe să râdă când se gândește la asta. 

"Cine ar fi crezut că o să ajung așa vreodată?" își zice el si mai bea o gură de alcool.

Deodată, ochii îi cad pe ringul de dans unde Harry și Hector se distrau de minune. Dansau, cântau și râdeau când unul dintre ei pocea cuvintele sau se împiedica cu stângul în dreptul. Normal că ăsta era Harry deoarece se vedea de la o poștă că el e cel beat. Totuși, nu era beat în stilul lui Draco, adică în stilul de plâns pe gresie, ci era beat în stilul de petrecăreț.

Văzându-i așa, viperinului i s-a făcut parcă ciudă.

"Eu de ce stau și îmi plâng de milă în timp ce ei se distrează de minune?" își zice ofticat și dă să se ridice, dar n-are deloc forță în mâini sau în picioare.

— Sau poate o să rămân aici. Da, îmi e bine aici. mormăie el și se întinde mai bine pe podea, nu înainte de a se întoarce cu spatele pentru a nu îi mai vedea pe băieți.

Între timp, atmosfera de pe ringul de dans devenea din ce în ce mai veselă. Cele două femei își scoseseră telefoanele și începuseră a le face băieților galerie de pe margine, fluturându-și lanternele prin aer.

— Deja suntem idoli! Uite, avem fane! strigă Harry fericit când le vede pe cele două. Mulțumim de susținere doamnelor! li se adresează el.

— Sunt doar Elodia și Floricica. râde Hector.

— Cine? se uită confuz băiatul la el.

Când îl aude, Hector râde și mai tare.

"E clar, e mangă." gândește el în timp ce privește sticla de gin pe jumătate băută de pe măsuță. El a mai băut doar două shot-uri, dar în rest era toată consumată de Harry.

— Nu râde de mine roșcatule! Cine e Eldoia? Și Flori…Flori…tita? îl întreabă acesta foarte confuz.

— Stai așa tocmai mi-ai spus Eldoia?! strigă Elodia revoltată când își aude numele pocit. O fi fost ea beată, dar surdă nu era.

— Măcar ție nu ți-a zis Tita!... zice și Floricica supărată. Am eu față de Tita?

— Mă, dacă mă uit mai bine… o analizează prietena sa, dar se oprește imediat ce dă cu ochii de privirea furioasă a acesteia. Dacă mă uit mai bine chiar nu ai. zâmbește ea fals încercând să se eschiveze.

Floricica o privește acuzator, dar imediat începe să râdă.

— Stai liniștită sora mea că nu mă supăr eu așa repede pe tine.

— Sunteți foarte drăguțe voi două și îmi pare rău să vă stric momentul, dar eu chiar nu știu cine sunteți… zice Harry ce acum s-a urcat pe pat lângă ele.

Deodată, picioarele i-au jucat feste și au dat să cedeze și să îl facă să cadă de pe pat, însă Elodia îl prinde numaidecât de umăr, redându-i echilibrul.

— Ușor tigrule! Nu vrem să îți rupi ceva. zice aceasta grijulie și îl ajută să se așeze în fund pe pat, după care se așează și ea lângă el.

— Ești cumva mama? întreabă Harry ignorând toată scena de mai devreme și își ridică degetul arătător pe care începe să îl împungă în obrazul femeii. Asta înseamnă că semănăm? Sunt și eu urât?