Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 15

— Doare, doare, doare… sâsâie Elodia din cauza usturimii provocate de spirt. 

Harry tocmai o ajuta să își dezinfecteze și să își bandajeze toate rănile, care spre surprinderea lui, erau mai numeroase decât părea.

— Mai îndură și tu puțin. Nu mai am mult și termin. îi spune băiatul fiind concentrat la a îi bandaja glezna care era vânătă toată. 

— Dar doare! se smiorcaie femeia. 

— Baba suferă la frumusețe. 

— Nesimțitule! îi trage ea un șut fix în tibie. Sunt o-

— Tânără domnișoară, da, da, știu deja. zice el dându-și ochii peste cap și își masează locul lovit. Era doar o expresie tanti! strigă mai apoi. 

— Totuși! strigă și ea revoltată. 

— Vezi că poate te las cu glezna asta așa. o amenință el. 

— Bine, bine, gata, mă potolesc. spune femeia și își bune mâinile în sân bosumflată. Chiar avea nevoie de ajutor cu bandajatul, deci pentru moment decide să nu îl mai enerveze pe băiat. 

— Așa și trebuie. zice Harry și își reia activitatea. 

În mai puțin de zece minute a terminat cu tot. 

— Gata tanti! Ești ca nouă! spune el și se duce să pună trusa de prim ajutor din locul din care o luase. 

— Mulțumesc ochi verzi! îi zâmbește Elodia frumos. 

— Ce-am spus eu de porecla asta? își întoarce el deranjat privirea înspre ea. 

— Mie îmi place. ridică ea din umeri. 

Harry își dă ochii peste cap. 

— Lăsând asta la o parte, trebuie să facem ceva și cu hainele noastre. Nu putem merge așa pe stradă. zice el uitându-se înspre hainele sale care erau rupte și murdare de la toate căzăturile primite și toată alergatura din pădure. 

— Crezi că Dracul vrea să ne împrumute ceva? întreabă ea, dar deja știe răspunsul. 

— Nici gând. 

— Hai convinge-l tu! îi spune rugătoare. Ai văzut că de tine mai ascultă! 

— Draco? De mine? Ți-a intrat spirtul în creier? întreabă el debusolat. 

— Da Harty, de tine! Și nu, creierul meu e bine! zice ea dându-și ochii peste cap. 

— Când naiba? 

— Când ne-a luat la el acasă, când m-ați ajutat să urc în cameră, când m-ați lăsat să mă întorc cu voi la cabană, când a fost de acord să vin și eu în Anglia, să mai continui? numără ea evenimentele pe degete, iar mai apoi îl privește cu subînțeles pe băiat. 

Acesta nu spunea nimic. Doar o privea fix. 

"Are… dreptate… Dar cum e asta posibil??" își zice el debusolat. Chiar nu a fost atent la comportamentul lui Malfoy. Mai avea momente când era el cel de toate zilele, dar în ziua care a trecut a fost alt Malfoy, unul pe care nu l-a cunoscut înainte. Îi venea greu să creadă că a trecut doar o zi. Au părut luni întregi. "Oare o să se schimbe ceva când ne întoarcem la școală? Sau o să uităm toată peripeția asta?" își dorea cu adevărat să afle răspunsul la întrebări, dar nu îl putea întreba pe blond așa direct. "Om trai și om vedea, altceva nu pot face… " 

— Hello? Harty? E cineva acasă? își flutură Elodia mâna prin fața băiatului care rămăsese cu privirea fixă, fiind prins adânc în gânduri.