Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 1

Într-una din pădurile de la marginea minunatului oraș Brașov aleargă o frumoasă femeie. Aceasta se uită cu groază în urma ei știind că un anume Cristinică Cioacă Mică e după ea.

Urmăritorul este chiar soțul ei, iar în seara aceasta a venit beat de la serviciu și negăsind mămăliguța cu brânză pe care o ceruse pentru cină s-a enervat și a sărit la gâtul soției sale. Nu a fost prima dată când acesta are apucături de om al cavernelor. Odată neplacându-i supa a obligat-o să se spele cu ea pe cap. Surprinzător supa i-a făcut părul mai mătăsos și cu mai mult volum și de atunci acesta e noul ei șampon.

Lăsând asta la o parte, frumoasa brunetă nu a mai putut suporta fițele de om al cavernelor al minunatului ei soț așa că i-a dat cu farfuria în cap și a luat-o la fugă. Cristinică nu a lăsat-o cu una cu două așa că a plecat după ea. Ca armă și-a ales prăjitorul de pâine deoarece dacă ratează poate să îl ia repede înapoi apucându-l de ștecher.

În pădure temperatura este destul de scăzută pentru o zi de vară, dar fiind finalul lunii august toamna se resimte. De aceea femeia ieșită doar în pijamalele ei subțiri cu buline simțea că frigul o încetinește, iar Cioacă Mică o va prinde și îi va da un prăjitor de pâine în față de o să vadă pâini prăjite dansând hula pe pereți.

— Elodia, mama ta de slăbănoagă cum alergi așa repede? Nu vrei tu să discutăm frumos la o pâine prăjită?

Se aude glasul gros și răgușit al bărbatului. Elodiei îi îngheață sângele în vene. Nu se oprește nici de-a naibii.

— Deci așa faci, ă? A dracu' femeie! Stai doar să te prind și îți fac autostradă între dinți!

Amenințările creșteau, iar femeia era din ce în ce mai speriată. Regreta decizia de a nu fi făcut mămăligă cu brânză pentru cină.

În fuga ei disperată se împiedică de piciorele cuiva care se pare că îl apuca dormitul în pădure, spera că e doar adormit sau leșinat și nu mai mult. Bruneta a căzut fix cu fața pe pământ, dându-i acestuia un sărut de milioane. Putem spune că e o atracție mare între ei.

Persoana peste care a căzut s-a trezit speriată și a scos un țipăt atât de puternic încât Cristinică l-a auzit de la kilometri depărtare.

Se pare că această persoană este un tânăr băiat, e venit recent în România, iar la școală a auzit multe despre această pădure și a venit să cerceteze și singur minunățiile ei, dar citind a adormit și acum s-a trezit cu o femeie de vârstă mijlocie călărindu-l. Ce poate fi mai frumos de atât?

Speriat se ridică numaidecât în picioare și îi dă femeii semi-leșinate cu cartea sa în cap. Păi ce? Vrea ea să îl violeze în somn? Nu știe cu cine se pune!

— Pai du-te dracu' de adolescent în călduri ce naiba ai de dai cu cărțoaia aia a ta în mine? De nu ți-oi trage o palmă peste față de mamă mamă îți scot trei dinți!

Elodia se ridică brusc în picioare și așa amețită cum e se repede înspre băiat. Acesta speriat își scoate bagheta din șosetă și face o vrajă rapidă de blocare. Aceasta a făcut-o pe femeie să rămână stână de piatră.

Elodia nu știa ce se întâmplă, se simțea blocată în propriul trup. Se uită la băiatul din fața ei și îi adresează cele mai bune blesteme pe care le știe. Cât și-ar fi dorit să o poată auzii!

Când o simte mai calmă băiatul își retrage vraja, iar Elodia se poate mișca din nou.

— și cu mă-ta!

Adolescentul se uită confuz la ea neînțelegând nimic din ce spune.

— What?

— Ce what visezi mă? Era un blestem, păcat că nu l-ai auzit de la început.

— I don't understand you. I'm not from here.

— Huh? Ce dracu mai spui și tu bă? Mă blestemi în altă limbă?

Băiatul se gândi rapid și își aminti o vrajă prin care putea să o facă să îl înțeleagă. O spuse rapid, în timpul ăsta Elodia făcându-și cruce văzând bucata de lemn pe care o tot flutura băiatul. "Dumnezeu să-l aibe în pază pe săracul copil. Nu știam că are handicap. Te rog să mă ierți că l-am blestemat. Știi că-s credincioasă, nu Doamne?" își spunea ea în gând.

— Ok, acum ar trebui să mă înțelegi. Eu sunt Harry. Harry Potter. Încântat de cunoștință doamnă!

— A, i-a uite cine știe și română! Stai așa m-ai făcut doamnă? Sunt o tânără domnișoară! Așa bătrână par? Neispravitule!

— Mă scuzați doamnă. A-adică tânără domnișoară. Se corectă el rapid când îi vede incruntătura și pumnul încleștat ale femeii.

— Așa! E mai bine acum. Eu sunt Elodia Ghinescu! spune și își întinde mâna cu o manichiură făcută într-un roz neon.

Harry o prinde reținut și i-o scutură. După ce i-a dat drumul și-o șterse subtil pe pantaloni "Femeia asta are o mână a naibii de transpirată".

— Încântat de cunoștință. Zâmbi politicos Harry. "Sau nu prea" adaugă în gând.

— La fel. Zâmbi și Elodia. "Adolescent în călduri, Doamne ajută să ies întreagă de aici" gândi și femeia.

.....

Acesta a fost primul capitol din povestirea aceasta!
Mi-ar plăcea enorm dacă cei care ajungeți să vedeți asta să îmi dați o părere ca să știu cum vi s-a părut acest capitol și dacă ar trebui să schimb sau să mai adaug ceva.
Să aveți o zi/seară bună și ne recitim la următorul capitol! xoxo