Capitolul 2

155 10 34
                                    


Pentru un moment Elodia uitase de ce se află în pădure, dar după ce auzi strigătul de animal în călduri al soțului ei panica începea să o recuprindă.

— Se aude cumva un urs? întreabă Harry mai mult curios decât speriat.

— Dacă pe acest urs îl cheamă Cristinică, atunci da, asta se aude. îi răspunde Elodia și se ascunde în spatele lui.

Atunci femeia observă pelerina băiatului și resimți frigul care începea să fie din ce în ce mai puternic.

— Auzi mă Happy, da' ție nu ți-e cald?

— Hm? Nu-s Happy, ci Harry.

— Așa așa Harty, nu ți-e cald?

— Încă o dată, e Harry. Și nu, chiar nu îmi e cald. răspunde băiatul iritat.

Elodia se bosumflă. Al naibii băiat! Nu vrea să fie și el un cavaler și să îi dea ei pelerina aia? O să se facă un cub de gheață la ce frig îi e.

— Haide mă Hary! Sunt o domnișoară la ananghie! Chiar vrei să mă vezi moartă? Fii un domn și dă-mi idioata aia de pelerină a ta!

"Asta e o întrebare capcană?" se gândi Harry, dar iritat de faptul ca încă o dată i-a fost greșit numele evită să îi dea pelerina lui. Până la urmă și lui îi era frig. Cine a pus-o pe cucoana asta să vină în pijamalele astea subțiri cu imprimeu de vacă seara prin pădure?

— M-ai făcut cumva vacă?? Nerusinatule! Așa educație ai primit de la mama ta??

— Ce spui acolo tanti?

După ce spuse asta își dăduse seama că a gândit cu voce tare. "Ups am enervat-o pe tanti vaca".

— Tanti vaca? Să vezi ce bătaie îți iei de la mine adolescent plin de hormoni!

Și spunând asta își ridică genunchiul și îi dă un șut fix unde nu răsare soarele.

Săracului Harry pe moment i s-a tăiat răsuflarea și s-a prelins ușor de copacul din spatele lui. "Se pare că pe lângă vacă mai e și turbată, grozav, să tot vii prin pădurile din Brașov". Spre binele lui de data aceasta și-a păstrat gândurile doar pentru el.

— Să mă mai faci pe mine vacă nerușinat mic! spune asta Elodia și își dă părul teatral pe spate ca o divă ce nu e.

Dintr-o dată se aud crengile trosnind sub greutatea cuiva. Harry prins încă în durerea lui nu reacționă de niciun fel, dar Elodia speriată se dă un pas înapoi și împiedicând-se de o piatră căzu fix pe Harry. Spre ghinionul acestuia cotul femeii ateriză fix în locul vătămat mai devreme.

— Da' ce ai cucoana cu bijuteriile mele? țipă Harry și o împinge pe aceasta pe jos.

Atunci de după copaci apare Cristinică Cioacă Mică învârtind prăjitorul lui de pâine.

— Deci aici erai slăbănoago! Mai nou îți faci de cap cu adolescenți prin păduri, ă? Așa ai ajuns? D-aia nu mai îmi faci tu mămăligă? Se vezi ce îți fac!

Și spunând asta își aruncă prăjitorul de pâine. Acesta ateriză fix lângă capul Elodiei care era ocupată să sărute pământul pentru a doua oară în acea seară. Speriată își ridică capul, scuipă pământul care îi intrase în gura și spune:

— Harty fă ceva cu bucata aia a ta de lemn și alungă-l pe Tărzănică ăsta de aici!

— Tărzănică? Serios? se oprește Cristinică din învârtit prăjitorul și își pune o mână în șold.

— Da! Uită-te și tu ce față de om al junglei ai! De ce naiba m-am măritat cu tine?

— Pentru ca mă iubești? întreabă retoric bărbatul.

— Banii tăi? Da, îi iubesc, avem o relație foarte specială! se gândește visătoare și îndrăgostită Elodia.

Auzind asta bărbatul mai aruncă odată prăjitorul și de data asta îl lovește pe Harry. Ghiciți unde? Da, fix în locul buclucaș.

— Ce dracu' aveți cu mine oameni buni? Lăsați-mi comoara mea de preț în pace! La naiba cred ca rămân impotent după asta! se plânge Harry ținându-se de locul respectiv.

— Ă, scuze ciudatele. Voiam să dau în ea. spune Cristinică și arată înspre Elodia care urmarea spectacolul liniștită.

— Asta e partea când încep din nou să fug? întreabă Elodia.

— Da, cred ca da. spune Cristinică.

Atunci Elodia se ridică rapid și începe să fugă, iar bărbatul după ea.

Harry se uită după ei până ce dispar printre copaci. Își așează ochelarii mai bine pe nas.

"Să mă duc să ajut? Să nu mă duc?"
Dintr-o dată se auzi un țipăt asurzitor.
"Dap, mă duc." Își spuse asta Harry și se ridică apoi o luă la fugă printre copaci.

.....

Acesta a fost și al doilea capitol! Văd că s-au strâns deja 20 de vizualizări! Poate nu pare mult, dar pentru mine înseamnă ceva :))
Vreau să vă salut și să vă mulțumesc că îmi citiți cartea!
Ne recitim data viitoare! xoxo

Cucoana și vrăjitorul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum