Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 33

Draco o luase mai în față deoarece chiar nu-și dorea să fie nevoit să își ia la revedere de la nimeni. Și așa se simțea prost cu realizarea faptului că inexplicabil ținea la cele două belele. Nu voia ca acum să fie nevoit să se și despartă de una dintre ele. 

Îl simți pe Harry cum îl ajunge din urmă și a simțit cum se calmează încetul cu încetul. Până la urmă băiatul a ales să vina cu el și să o abandoneze pe femeie. Realizarea acestui fapt îl făcea să se simtă cumva…. mândru, dovadă fiind și zâmbetul care voia să îi apară pe buze, însă viperinul reuși să-l mascheze. Nu voia ca Harry să îl observe. 

Totuși, la un moment dat prezența brunetului din dreapta lui dispăru. Simțind acest lucru, viperinul își întoarce curios capul și dă imediat cu privirea de un Harry blocat brusc în loc și cu privirea fixată pe adidașii săi. Privindu-l, îți părea că timpul stă pe loc, oprind persoanele din activitățile lor, dar acest lucru se aplica doar asupra brunetului. Totuși, ochii săi parcă erau mai vii ca niciodată, în interiorul lui dându-se un adevărat război.

Draco nu apucă să îi zică nimic, că Harry se și trezește din reverie, iar întorcându-se numaidecât pe călcâie, se îndreaptă cu viteză înspre locul în care grupul buclucaș se destrămase. Ajuns acolo, se duce țintă înspre Elodia, pe care o apucă de braț. 

— Tanti tu vii cu noi! spune el hotărât, cu o privire sinceră în ochi. 

— Harty…. șoptește femeia luată prin surprindere. HARTY! țipă mai apoi după ce realizează sensul exact al spuselor băiatului. Aceasta îi sare imediat în brațe și începe să se legene cu el. Ăsta e Harty al meu!! 

— Mai ușor că mă sufoci! strigă și băiatul, dar în vocea sa se putea citi amuzamentul. 

— Nu ești un trădător până la urmă! mormăie Elodia cu capul în tricoul lui. 

— Tu cumva plângi?? îi ignoră el afirmația și se concentrează pe faptul că își simte tricoul umed. 

— Eu? Niciodată! zice sigură pe ea femeia, dar imediat se aude cum își trage nasul. 

— Mă umpli de muci! râde Harry și vrea să o dea la o parte, dar aceasta nu îl lasă. 

— Asta e, se mai întâmplă. 

Draco îi privea de la distanță. Oricât se abținea el, nu își putea ascunde zâmbetul mic și mândru de pe față. 

"Știam eu că Harry nu o să o lase în urmă pe cucoana asta."

— Mama ta de copchil mi-ai dat palpitații! Credeam că abandonezi săraca femeie în ditamai Parisul! îl ceartă Floricica care deja se căuta în bagaj după o curea ca să-i dea vreo două pe spate, cum făcea tot românul cu copilul său neascultător. 

— Londra tanti Floricica, Londra. râde Hector care și el se simțea ușurat de reîntoarcerea băiatului. 

— Oh nu, nu, nu! Cureaua jos Floricico! se pune Elodia drept scut în fața lui Harry. Nu dai cu ea în băiatul meu!

— Măcar una la popneață! Așa-i înveți la cumințenie! insistă femeia. 

— Gata tanti nu mai fac, doar nu da! spune și Harry speriat, ascunzându-se mai bine în spatele Elodiei.

— Ai auzit băiatul, nu mai face! femeia îi ține în continuare apărarea. 

Floricica îi privește cu o sprânceană ridicată, neîncrezătoare, dar decide să nu mai insiste și închide la loc geanta cu bagajele. 

— Pentru că m-ai făcut să trec prin atâtea stări, tu obrăznicătură, îmi ești dator cu o băutură. Am chef să beau! zice Elodia întorcându-se cu fața înspre băiat, văzând că amenințarea prietenei sale dispăru. 

— Cred că uiți cine e ăla cu bani dintre noi. răspunde el și face un semn din cap înspre Draco care încă se afla la distanță. 

— Dracule, treci încoace și du-ne să bem!! țipă ea întorcându-se cu fața înspre el. 

Acesta se uită în urma sa, parcă dorindu-și să fugă cât încă mai are ocazia, dar totuși decide să se apropie. 

"Parcă puțin alcool nu sună așa de rău." își spune el în timp ce se vede ajuns în dreptul lor. 

— Ce vrei de la mine? se face el neștiutor și indiferent. 

— Bani de bere. spune simplu femeia și întinde mâna nerăbdătoare. 

Draco o privește cu o sprânceană ridicată. "Dacă tot e să bem măcar să fie ceva mai bun."

— Și de ce ți-aș da ție banii mei? continuă el însă cu jocul.

— Ca să luăm alcool? Haide Dracule știu că și tu vrei să bem. Altfel nu te-ai mai fi întors. 

Viperinul rămâne fără replică. Femeia l-a citit mai bine decât se aștepta el. 

— Poate că un whisky nu sună așa rău… mormăie el drept răspuns și îi ocolește privirea, privind în schimb asfaltul. 

— Ooooo whisky! Ne dăm pe d-astea scumpe! La ce altceva trebuia să mă aștept de la băiatul meu cel fițos? râde ea amuzată și dă să îl ia și pe el în brațe, dar acesta, citindu-i imediat intențiile, se dă numaidecât înapoi. 

— Nu. zice el simplu și dur. 

— Ok. răspunde ea neafectată. Până la urmă amândoi băieții s-au întors după ea, nu putea face nazuri pentru o simplă îmbrățișare, pe care sinceră să fie chiar și-o dorea, dar mai putea îndura încă puțin până să o primească. 

"O să-l fac eu să mă ia în brațe odată și odată!" își promite ea, iar mai apoi își întinde iar mâna în fața acestuia.

— Acum îmi bani ca să pot să merg să cumpăr băutură? Nu uita, eu sunt adultul cu drepturi de alcool de aici. 

— Tot adultul care are buletin și pașaport fals? ridică Draco o sprânceană amuzat. 

— Shhhhh nu zice asta în gura mare! strigă ea și se repede să îi acopere gura cu palmele sale. Dacă te aude cineva?!

— Mmmmmmmm. încearcă băiatul să vorbească, dar tot ce îi ies sunt niște mormăieli fără sens. Încearcă să îi dea mâinile la o parte, dar forța femeii este mai mare decât se aștepta. 

Văzându-l cum se chinuie, femeia râde amuzată, dar decide să îi dea drumul. 

— Dacă mai faci asta o singură dată mă duc și iau băutură doar pentru mine! strigă el supărat în timp ce se ștergea la gură. 

"Ew mâinile ei murdare tocmai au fost pe buzele mele. Acum am gust de microbi în gură...."

— Gata șefu' nu mai fac! zice ea și își duce mâna în dreptul capului făcând un gest militărește, iar mai apoi începe să râdă. 

Draco își dă ochii peste cap, dar își scoate portofelul din ghiozdan și îi întinde câteva bancnote. 

— Ia-le și du-te. Noi te așteptăm aici. 

— În regulă! Floricico tu vii cu mine! o ia aceasta pe femeie de mână, iar cele două pornesc spre cel mai apropiat supermarket.

În drumul ei, această începe iar să râdă, simțind o căldură liniștitoare în piept. "Ce m-aș fi făcut eu fără băieții ăștia?" își zicea ea cu zâmbetul pe buze.

....

Vă ofer acest capitol ca ofrandă de pace pentru cel precedent🙇🏻‍♀️