Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 4

Putem spune că Harry e un băiat ghinionist. Elodia nu îl lasă să plece așa cu una cu două. E mai rău ca un ghimpe în fund. S-a ridicat cu viteza luminii și l-a ajuns din urmă pe băiat. Apoi, ca să se asigure că se oprește, și-a luat avânt și i-a sărit în spate. Harry, luat prin surprindere și nefiind de fire prea atletic, căzu.

— Cucoană, dar tu ai o plăcere nebună să mă călărești, ă?

Băiatul nu mai era nervos sau iritat, era doar obosit de toate evenimentele petrecute în ultimele ore.

— Adică eu îmi cer scuze de la tine și mă milogesc ca să nu mă lași singură și tu ce faci? Mă trădezi? Păi e frumos așa? Ce educație ai primit tu? se ridică revoltată și se uită cu superioritate la el.

— Tanti, nu mă cunoști, nu te cunosc, așa că nu te lua tu de educația mea! Ai vrut să te salvez de nebunul ăla? Asta am făcut. O să fie adormit vreo câteva ore, ai timp să fugi. De aici drumurile noastre se despart. îi explică Harry cât de cât calm, chiar dacă i-a mai fugit puțin vocea la început.

Încearcă să se ridice și el de pe jos, dar se pare că tanti mai are de vorbit.

— Bine, bine nu te mai jignesc, prea rău, adaugă după o scurtă pauză, dar hai să facem așa, tu mă scoți din oraș și după ne vedem de drum, bine? vorbește și ea în sfârșit cu un ton de om normal și cât de cât serios.

— Nu pot, acum trebuie să mă întorc acasă. se scuză Harry, plus de asta a văzut prea multă magie femeia, chiar dacă rotițele ei ruginite din cap nu or să își dea seama că el e vrăjitor tot trebuie să se păstreze în siguranță.

— Haide băiatule! Chiar o să lași o domnișoară la ananghie într-o pădure înfricoșătoare ca asta? se uită femeia cu speranță în ochii lui.

— Eu nu văd domnișoara. se uită Harry prin împrejur.

— Mă scuzi?? Obraznicule! Te-a făcut mă-ta fără ochi?? Eu sunt domnișoara! se uită Elodia revoltată la el și îi dă o palmă peste față.

Harry rămâne șocat pentru un moment "Femeia asta chiar e imprevizibilă!"

— În primul rând au. În al doilea rând ai spus că o să te comporți mai frumos, dar eu vad că ești la fel de nesimțită ca până acum, iar în al treilea rand *te-aș ruga să nu te mai iei de mama mea, cum am spus nu mă cunoști.

Surprinzător Harry a fost foarte calm. Acest lucru a mirat-o și pe Elodia "Uite cine a devenit serios".

— Ce e mă cu limbajul ăsta așa elevat pe tine? Te apucă domne! Și nu te mai ambala așa, nu mă mai iau de mămica ta!

— Mă bucur că ne-am înțeles. Acum ne luăm la revedere ca oamenii? spune adolescentul la fel de calm, chiar dacă în mintea lui se ruga să nu o mai vadă pe tanti asta niciodată.

— Nu. Tu mă iei cu tine și punct! Nu accept refuzuri! spune ea și își pune mâinile în sân.

— Da' insistentă mai ești femeie! Ți s-a pus pata pe mine? Prost mai e omul că te ajută! răbufnește Harry. Cucoanei ăsteia chiar îi place să se joace cu nervii lui.

— Da, chiar mi s-a pus pata pe tine. Acum mă duci și pe mine?

— Bine! La naiba, bine te duc! cedează el până la urmă când vede că nu mai are scăpare.

— Ăsta e băiatul meu! fericită vine și îl ia în brațe.

Băiatul panicat o dă repede la o parte, iar femeia cade cu fundul pe pământ.

— Da' aveți o plăcere nebună să mă trântiți pe jos, nu-i așa? se uită ea urât la Harry, dar nu e chiar foarte supărată, măcar o scapă naiba din orașul ăsta.

— Tu să mă călărești, eu să te trântesc, suntem chit.

— Păi scuze să îți spun, dar nu ești genul meu, îmi plac băieții mai maturi. se uită ea serioasă la el și se ridică singură de pe jos. Și gentalmani dacă se poate. îl privește cu subînțeles.

Băiatul o ignoră și pornește la drum în locul unde și-a lăsat cartea, nu o poate lăsa în pădurea asta. E cartea lui *Hermione. Nimeni nu vrea să se pună cu Hermione.

— Sincer tanti nici tu nu ești genul meu. Îmi plac fetele mai tinere, nu cele de ăm cincizeci?

— Stai așa! se oprește Elodia din mers. Cincizeci?? Ți-am spus că sunt o tânără domnișoară! se revoltă ea.

— Atunci câți ani ai? își întoarce adolescentul privirea înspre ea.

— O domnișoară nu își spune vârsta. își dă parul pe spate și merge ca o divă în fața lui.

— Una de cincizeci de ani da, nu își spune vârsta. șoptește Harry.

— Ai spus ceva copilule? își întoarce ea privirea curioasă înspre el.

— Nimic tânără domnișoară. spune Harry și se abține să nu râdă.

— Așa! Vezi cine e băiat bun și a învațat? Bravo Harty! îi zâmbește Elodia cu o mândrie în ochi.

Baiatul se uită la ea și nici nu știe ce să mai creadă. Acum îl înjură și îi dă câte una și acum e bună cu el. Nici nu o mai corectează, e în zadar, de acum se pare că pentru ea e Harty. Cu gândurile departe nu realizează că au ajuns decât atunci când îl atenționează Elodia.

— Hei Harty ăsta nu e cărțoiul tău?
Harry se uită acolo și da, aia e cartea lui împrumutată de la Hermione. O ridică și o pune sub braț, apoi caută sub o scoarță de copac ruptă și își găsește matura. Elodia se uită sceptică la ea.

— Harty vrei să maturi prin pădure? Adică da e cam murdar pe aici, dar n-avem timp de asta.

— Asta, spune el și își ridica matura, e pentru zbor. Uite știu că pare greu de crezut, dar-

— A, ok. spune femeia întrerupând-l și se uită calmă la el.

— Ok? Nu te sperii? Nu ești confuză?

Baiatul e luat prin surprindere, nu se aștepta la reacția asta.

— Ar trebui sa fiu?

— Ă..... Nu știu, poate.

— Hai gata nu mai comenta! Sus pe matură!

Harry tot suspicios se uită, dar o ascultă și se pune pe ea. Apoi o simte și pe femeie cum s-a așezat și s-a apropiat în așa fel încat poate să se țină de el ca să nu cadă.

— Ține-te bine cucoană, pornim!

....

*Harry este foarte deranjat de faptul ca Elodia se ia de mama lui deoarece acesta și-a pierdut părinții când era doar un bebeluș

*Hermione este cea mai bună prietenă a lui Harry