Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 26

— Încântat de cunoștință! îi zâmbește cald Harry, mai apoi retrăgându-și ușor mâna. 

— La fel. zâmbește și Hector și își lasă mâna în poală, începând să se joace stingherit cu tivul tricoului. 

Harry îl privește, dar nu știe ce ar mai putea spune așa că îi dă un cot în stomac lui Draco crezând că acesta ar putea îmbunătății cumva situația asta jenantă. 

— Ce dracu ai Potter? sare viperinul ca ars și îi aruncă acestuia o căutătură urâtă. 

— Spune și tu bună. 

— Zici ca ești mama. zice el dându-și ochii peste cap. Nu vreau. răspunde mai apoi sec. 

— Nu fii nepoliticos! îl mustrează Harry. 

— Și de ce mă rog, mamă? îi răspunde Draco ironic. 

Harry își dă ochii peste cap și renunță la a mai scoate vreo politețe de la viperin și se întoarce înspre Hector care îi privea amuzat. 

— E o persoană foarte politicoasă, nu-i așa? râde Potter și face semn cu degetul înspre blondul din spatele său. 

Hector nu știe ce să răspundă așa că doar zâmbește și dă din cap. 

— Bine că ești tu domnul Politețe. mormăie Draco în timp ce începe să tasteze ceva pe telefonul său. 

Băieții nu îl bagă în seamă, astfel Harry continuă cu prezentările. 

— El e Draco, iar femeia care tocmai a pus stăpânire pe locul tău e Elodia. 

— Îmi pare bine să vă cunosc pe toți. îi zâmbește băiatul cald. 

Mai apoi, se lasă o liniște stânjenitoare între cei doi, pe fundal auzindu-se numai înjurăturile în șoaptă ale lui Draco care juca ceva joc pe telefon. 

— Mori nenorocitule! Așa! În foc cu tine! 

— Ce sadic. mormăie și Harry și dă cu privirea de Hector care încă îi privea. Ăm s-a întâmplat ceva? îl întreabă confuz. 

— A nimic… doar că… ă… mă întrebam ceva. răspunde el bâlbâit, parcă temându-se să își spună întrebarea cu voce tare. 

— E în regulă, poți să întrebi liniștit. îi zâmbește Harry încurajator. 

— Voi doi… ăm… sunteți cumva împreună? întreabă el până la urmă, dar neîndrăznind să îl privească pe băiat în ochi. 

— Stai ce? Eu și Draco? Cum ți-a venit asta? râde acesta și își masează ceafa stânjenit. 

— Nu! Normal că nu! se întoarce Draco revoltat înspre ei și îl țintuiește pe Hector cu o privire urâtă. Se pare că acesta nu era așa prins de jocul lui și trăgea cu urechea la conversația băieților. 

Hector râde crispat încercând să alunge tensiunea creată chiar de el. 

— Oh… ă… Scuzați-mă. Doar că… am crezut… se bâlbâie el. Știți ce? Nici nu mai contează! încearcă el să dea uitării subiectul și își masează stânjenit ceafa. 

— E în regulă, cred. zâmbește Harry, mai mult forțat ce e drept. 

"Eu și Draco? Împreună? Ce gând nebunesc! Asta n-o să se întâmple vreodată!" 

— Nu, nu e! adaugă și Draco. Cum poți să te gândești că aș fi cu… Potter? îl privește dezgustat. 

"Dar ce am așa rău?..." gândește fără să vrea Harry. 

— A fost doar… o greșeală, scuze! 

Hector era foarte agitat și se simțea foarte penibil. "Sunt un idiot! De ce a trebuit să îi întreb asta?!" își zice el frustrat. "Poate pentru că tipul ăsta Harry pare interesant?" îi vine imediat un răspuns de la conștiință. "Ba nu! Sau totuși…" 

Este scos din propriile gânduri în momentul în care Harry îi pune o mână pe umăr încurajator. 

— E ok. Mai greșește lumea din când în când. N-avem de ce să ne supărăm. 

Când îl aude, băiatul îi zâmbește cu căldură și fără să vrea se și înroșește puțin. Drept răspuns, primește la rândul său un zâmbet. 

"Ce. E. Asta??" își zice Draco deodată parcă nervos văzând schimbul de priviri dintre cei doi. Începe să tușească puternic, făcându-i pe băieți să se despartă numaidecât. 

— Mulțumesc. Și ăm ca să nu mai existe confuzii aș putea să mai întreb ceva? zice Hector în timp ce se joacă anxios cu degetele în poală. 

— Ce mai vrei să întrebi iar? îi răspunde viperinul pe un ton răutăcios, dar Harry îi dă imediat o palmă peste ceafă. 

— Draco rău! 

Draco îl privește confuz și oripilat. 

— Da' ce-s eu? Câine?! 

— Sigur că da Hector. îi zâmbește Harry băiatului, ignorându-l pe blond. 

— "Sigur că da Hector" bla bla. îl îngână blondul. Acesta se simțea cumva rănit simțind că toată atenția lui Harry e îndreptată spre băiatul cu nume stupid, Hector. "Părinții lui sigur îl urăsc de i-au pus numele ăsta." 

— În regulă. Păi… ăm… care este sexualitatea voastră? 

Când îi aude întrebarea, Draco se îneacă ca idiotul cu propria salivă. "A întrebat ce?!" își zice el încercând să își revină. 

Nici lui Harry nu îi căzuse prea bine întrebarea, acum zâmbind forțat, simțindu-se cumva prins la colț.

— Straight. Cu siguranță straight. răspunde repede Draco. Acum mă scuzați, dar am plecat de aici. Am suportat prea mult! zice și se ridică de pe scaun, îndreptându-se înspre baie. 

Băieții îl privesc confuzi, dar decid să îl lase în voia lui și să se întoarcă la conversație. Era rândul lui Harry să răspundă. 

— Eu… ă… se joacă el stânjenit cu marginea tricoului. Tot straight… sau… nu, mint… mormăie el și oftează lung, mai apoi ridicându-și capul încrezător. Bi curious. 

Draco, care nu ajunsese prea departe cu mersul său la baie parcă dorindu-și să afle răspunsul lui Harry, își mărește ochii luat pe nepregătite. "Potter?? E bi?? Asta e… interesant…" își spune el și cumva simte… bucurie? 

— Drăguț! zâmbește Hector parcă mulțumit de răspuns. Ca să fie sincer, chiar spera la un răspuns de genul. 

— Dar tu? întreabă mai apoi Harry. 

Știind că urmează răspunsul băiatului cu nume stupid, Draco se întoarce repede din drum și se așează zgomotos pe scaun. 

— Gata? Te-ai întors așa repede? se întoarce Potter înspre el, privindu-l mirat. 

— M-am răzgândit pe drum. ridică el nonșalant din umeri. Acum reveniți la discuția voastră și lăsați-mă pe mine. zice el vrând să pară iritat și își bagă căștile în urechi, dar fără să pornească muzica. 

Harry își dă ochii peste cap, fiind deja obișnuit cu fițele blondului, și își concentrează iar atenția pe roșcovanul Hector. 

"Zici că e un morcov" gândește amuzat. "Un morcov timid… foarte timid." 

— Continuă. 

— În regulă, păi… eu sunt gay. răspunde el sincer și îl privește pe băiat fix în ochi. 

Harry, fiind luat pe nepregătite, clipește des. 

— Ce? 

— Sunt homosexual. râde Hector de reacția băiatului. 

Draco, nici el neștiind de ce, sau poate știa, dar nu voia să recunoască, se crispează auzind mărturisirea băiatului. 

"Acum totul are sens! Stupidul Hector se dă la Potter!" gândește el, iar în acel moment simțea o nevoie aprigă de a rupe în două un morcov.