Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 37

După un drum de numai cincisprezece minute, grupul vesel a ajuns în fața motelului. Acesta era unul modest și simplist, fiind o clădire de doar patru etaje ce avea culoarea pereților de un portocaliu șters. Ce te atrăgea la el era însă semnul luminos de la intrare ce te anunța că locul este deschis 24/7. 

Draco privește dezorientat clădirea și încearcă să își facă curaj pentru a păși înăuntru și a căuta recepția. El este cel ce a sunat, deci implicit rezervarea este pe numele său, însă nu acest lucru îl neliniștea pe el, ci simplul fapt că se afla într-un loc atât de banal. El a fost învățat numai cu complexurile ori hotelurile de lux, cel mai jos la care a fost cazat fiind un hotel de 4 stele, dar ce a fost fenomenal de primitor, în opinia lui considerând că se putea încadra ușor tot la 5 stele. Însă acum se vedea la un motel amărât de 2 stele, aproape de aeroport ceea ce însemna că o să fie foarte gălăgios, iar cireașa de pe tort era faptul că trebuia să stea în aceeași cameră cu două femei nebune, un roșcat ce se temea și de umbra lui și un Potter ce-l călca pe nervi.

Singurul lucru de l-a consolat în momentul în care a pășit în recepție a fost că locul părea unul destul de curat și că zâmbetul cald al recepționistei părea să fie sincer și primitor. 

— Bună seara! îl salută aceasta în momentul în care viperinul s-a apropiat de tejgheaua recepției. Bine ați venit la noi! 

— Bună seara! Am o rezervare pe numele de Malfoy. răspunde acesta pe un ton politicos. 

— Ah, dumneavoastră sunteți cel ce a rezervat cea mai mare cameră de care dispunem. râde ea ușor. 

— Da, eu sunt. răspunde el impasibil. 

— Camera pe care ați cerut-o se află la ultimul etaj. Am mai adăugat și patul pliabil pe care l-ați cerut. îi spune femeia în timp ce îi înmânează un set de chei. Vă urez o ședere plăcută, iar în cazul oricărei probleme un angajat al motelului se va ocupa de dumneavoastră! 

— Vă mulțumim mult. O să ținem cont. îi zâmbește el sincer. O seară frumoasă în continuare! 

— O seară frumoasă și vouă! îi zâmbește și ea cald. 

Băiatul dă din cap și se întoarce spre ceilalți. Aceștia așteptau cuminți și surprinzător de tăcuți undeva prin spatele lui.

— Hai să mergem! le zice el. 

— Stai așa puțin! Vreau să vorbesc ceva cu domnișoara! spune repede Elodia, iar înainte ca blondul să apuce să o oprească, aceasta se și afla în fața tejghelei. 

— Bună seara domniță! o salută ea politicos, cu un zâmbet mare pe față.

— Bună seara! îi răspunde aceasta la rândul său. 

— Uite, te anunț de pe acum, noi vrem să dăm o petrecere. zice mai apoi femeia, fără vreo tragere de inimă.

— Elodia! o ceartă imediat Harry și vrea să o tragă de mână ca să nu dea și mai mult din casă, dar aceasta se trage cât poate de repede. 

— Ce? Doar o avertizez pe domnișoara ca mai apoi să nu ne trezim afară! zice ea și își dă ochii peste cap exasperată.

"Nu îmi înțeleg ei mie intelectualul!" 

— E perfect în regulă! răspunde însă recepționista. 

La auzul acestui răspuns, toți au privit-o șocați și cu o urmă de neîncredere.

— Serios? întreabă Draco. 

— Se întâmplă asta mereu, mai ales când cineva ia camera mare. râde ea și pare că s-a mai relaxat, aerul profesional dispărându-i ușor ușor. Beți, distrați-vă, dar aveți grija să nu stricați ceva. Și în caz că vreți ceva de, știți voi, tras pe nas, am eu niște cunoștințe. Se lasă în fața tejghelei și îi șoptește Elodiei.