Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 12

Cei trei au reușit să ajungă într-un final la cabană. Draco, așa șifonat cum era, s-a dus să vadă dacă părinții lui mai sunt acolo, dar se pare că avusese dreptate. Lucius și *Narcissa Malfoy nu mai erau acolo. Plecaseră deja acasă. 

După ce a inspectat casa, s-a întors la Harry și Elodia care stăteau ascunși într-o tufă din fața cabanei. 

— Avem drum liber. Au plecat. le spune el simplu. 

— Ei chiar te-au lăsat în urmă. spune Harry șocat. 

Tot ce face Draco e să ridice din umeri. 

— Nu-i ceva nou. 

— Deci acum putem să intrăm? întreabă și Elodia nerăbdatoare. Avea de gând să umble în frigiderul băiatului deoarece nu mai mâncase de ieri dimineață și îi era foarte foame. 

— Da tanti. Fă-ți de cap! spune el încă puțin deranjat, dar le deschide ușa. 

De când intri pe ușă, dai de un mic hol care are deschidere la un living uriaș. 

— E imens! se miră femeia fascinată, dar uimirea îi trece repede când își aude chiorăitul stomacului. Bucătăria unde-i? întreabă ea repede. 

— Înainte și la dreapta. răspunde Draco simplu. 

— Mersi puștiu'! zice grăbită și o ia la fugă într-acolo. 

— Parcă n-a alergat așa repede până acum. râde Harry văzând-o, dar cam în ceață ce-i drept. 

— Da' chiar. râde și Draco. 

Preț de câteva minute, peste cei doi se lasă o liniște destul de incomodă, dar Harry o sparge dregându-și glasul. 

— Și spuneai de ceva trusă de prim ajutor? zice el ezitant. 

— A da. E în baia de sus. zice Draco ca trezit din transă și o ia înainte înspre scări. 

Totuși, la baza scărilor se oprește. 

— Nu cred că pot să urc. spune el încet și se uită înspre coasta lui, acolo unde ținea mâna ca să mai amelioreze durerea. 

— Iar eu nu văd, deci hai să facem echipă. râde Harry și se apropie de el. 

Acesta îl apucă iar de după umeri și începe să o ia ușor pe scări. Draco n-a comentat nimic, ba chiar îl avertiza pe ochelarist când să pășească corect pe scară.

Încet, dar cu grijă au reușit să ajungă în baia cu pricina. Aceasta era destul de mare, toată acoperită cu marmură și lucruri scumpe. Nimic surprinzător pentru o casă deținută de familia Malfoy. 

Draco se așează pe marginea căzii ca să își tragă sufletul. Urcatul pe scări a fost un chin pentru coasta lui. Totuși, ajutorul primit de Harry a fost chiar foarte bine primit. 

— Printr-o minune nu au și ai tăi probleme de vedere deci au ochelari de rezervă sau ceva de genul? întreabă Harry cu speranță, dar totuși nu avea așteptări prea mari. 

— Potter norocul îți surâde măcar de data asta. zice Draco zâmbind. Mama are probleme, dar poartă lentile. Ar trebui să aibă vreun set pe aici pe undeva. spune el și, rezemându-se de perete, se apropie de dulăpiorul de lângă chiuvetă.

— Serios?? Slavă Domnului! zice el bucuros. 

Draco deschide dulăpiorul și spre norocul lui Harry erau nu una, ci două seturi noi nouțe de lentile. 

— Ține Potter. zice blondul și îi înmânează unul dintre seturi. 

— Mulțumesc mult! zice el bucuros, dar deodată își amintește ceva. Ă Draco… începe el ezitant.