Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 14

— Te urăsc Potter, chiar te urăsc… mormăie Draco supărat deoarece cuvântul lui nu a avut însemnate în fața lui Harry, lăsând-o pe femeie să vină cu ei. 

Între timp, în bucătărie era fericire mare. Elodia țopăia de colo până colo ținându-l în brațe pe Harry și cânta fericită. 

— O să merg în Anglia! O să merg în Anglia! La Londra cu mine! 

Ca răspuns, Harry ridică din umeri și zâmbește înspre băiat. 

— Obișnuiește-te să mai și pierzi Draco. 

Blondul nu mai spune nimic. În schimb își ridică degetul mijlociu înspre acesta. 

— Foarte matur… șoptește Harry și își dă ochii peste cap. 

— Dar stați așa! se oprește deodată Elodia din dansat. Cum ajungem noi acolo? 

Băieții au căzut pe gânduri. Bună întrebare. Ei își doreau să ajungă acasă, dar cum mai exact ar putea să o facă? 

— Matura mea e ruptă și oricum nu puteam să zbor tocmai până în Anglia. zice Harry. 

— Potter! strigă la el Draco printre dinți și îi face semn înspre femeie. 

— E în regulă. Știe. îi răspunde acesta simplu și ridică degajat din umeri. 

— Cum adică știe?! strigă și mai indignat blondul. 

— Ai uitat că ne-ai găsit după ce am căzut de pe matură? Ce înseamnă asta atunci? Că tanti a fost pe matură! Nu e greu de priceput Malfoy. îi explică Harry ca la proști. 

— Deci i-ai spus tot?! 

— Nu tot. îl liniștește Harry. Doar de matură.

Draco nu mai zice nimic, dar îi aruncă o căutătură bănuitoare. 

— Ce să îmi zică? se bagă și Elodia curioasă în discuție. 

— Nimic, nimic. flutură Harry nonșalant din mână. 

— Haide Harty spune-mi! se milogește femeia. 

— Nu te interesează pe tine cucoană. îi spune și Draco pe un ton rece. 

— Mucoșilor… șoptește Elodia bosumflată, dar spre norocul și surprinderea băieților nu mai comentează nimic. 

— Ai *pudră pe aici? îl întreabă deodată Harry pe Draco. 

— Nup. Părinții mei nu o lasă aici. 

— Deci s-a mai dus o soluție… zice el deznădăjduit și se așează pe un scaun. 

— Singurul mod ar fi să mergem ca un *Muggle. zice Draco și strâmbă din nas. Nu îi plăcea ideea asta, dar la altceva nu se poate gândi. 

— Mug ce? se uită Elodia nedumerită la el. 

— Dar de unde bani? întreabă în schimb Harry, ignorând-o pe femeie.

— Am eu. ridică Draco simplu din umeri. 

— Atât de mulți? 

— Doar niște economii, dar sunt sigur că ajung. 

— Bine, să zicem că am rezolvat cu banii. Dar ce facem cu pașapoartele și buletinele? întreabă în continuare Harry. 

— A da, ă la asta nu m-am gândit… spune încet și descumpănit Draco. 

"Nu îmi spune că acum nu mai avem nicio soluție de întors acasă…" gândește el terifiat.