Cucoana și vrăjitorul

Capitolul 36

— Floricica? întreabă Elodia confuză uitându-se împrejur său. Unde sunt băieții? 

— Să mor dacă știu. îi răspunde aceasta la fel de confuză. 

Cele două femei se aflau la intrarea în aeroport, locul în care îi lăsaseră pe băieți, băieți ce acum nu se mai vedeau pe nicăieri. 

— Crezi că ne-au abandonat? întreabă Floricica temătoare. 

— Jar mănâncă dacă au făcut asta! răspunde prietena sa în timp ce își strânge mâna în pumn, fiind pe cale de a le da o mamă de bătaie dacă îi prinde că au făcut așa ceva. 

— Stai așa! strigă deodată Floricica și se pune pe căutat în mica geantă ce o avea la gât. 

— Ce-i?? întreabă Elodia numaidecât panicată. 

— Am numărul lui Hector! Pot să îl sun ca să vedem unde sunt obrăznicăturile astea trei!

— Atunci ce mai stai? Sună-l! strigă femeia entuziasmată și o privește pe prietena sa cum își duce numaidecât telefonul la ureche. 

Între timp, lui Hector i-a stat inima când a văzut persoana de îl apela. 

— E Floricica! spune el panicat. 

— I-ai salvat numărul? întreabă Draco confuz. 

— Ce mai stai? Răspunde. zice și Harry. 

Încă temător, Hector răspunde spunând un "alo" de abia sesizabil. 

— Mama ta de copchil pe unde dracu umbli?! se aude vocea stridentă a femeii, băiatul ducându-și instantaneu telefonul departe de ureche. 

Până și ceilalți băieți au auzit strigătul, iar acum privesc confuzi telefonul. 

— Așa draci au? îl întreabă Harry pe Draco. 

— Aparent. răspunde acesta confuz. Dă la mine telefonul, roșcatule. i se adresează acestuia ce imediat cum aude cererea, îi și înmânează telefonul. Era fericit că cineva vrea să preia apelul înfricoșător.

— Mulțumesc! îi murmură. 

Draco doar își dă ochii peste cap și duce telefonul la ureche. 

— Ce-i? răspunde dur. 

— Ăsta cine-i? Dracu? întreabă Floricica derutată. 

— Dracu? Dracu al meu? Ia dă-mi-l! se aude o voce pe fundal, mai apoi putându-se recunoaște vocea femeii de a umblat ca o lipitoare după el timp de câteva zile. Unde naiba v-ați ascuns nemernici mici? 

— Ă bună tanti Elodia. 

— Lasă-mă cu astea. Unde ești? 

— Dar unde sunteți voi? Ați stat cam mult. îi întoarce băiatul vorba. 

— Am întâmpinat o miiică problemă, dar acum suntem numai bine. răspunde femeia încercând să evite pe moment incidentul din magazin. 

Draco ridică o sprânceană confuz. 

— Problemă? 

— Nu mai contează. Spune doar unde sunteți ca să vă aduc de băut, știu că vă e sete~ îi spune aceasta veselă, pe un ton aproape cântat. 

"Ce idioata e" râde Draco amuzat. 

— Vedeți kiosk-ul ăla mare și verde? 

— Kiosk… Kiosk… Aaa gata, da, îl văd. 

— Eh, lângă el e o bancă, aici suntem. 

— Okie dokie acum venim! se aude un pupic, iar mai apoi femeia încheie apelul.