Kosem-pentru Țară și Familie

Leacul, copilul Mariei C, 12 ani de căsătorie și moartea lui Dimitrie

A doua zi dis de dimineață Kosem vorbi cu medicul Isac. 
Isac:Ieri, după ce l-am consultat pe Măria Sa, am investigat boala sa. 
Kosem:Sper că este de bine. 
Isac:O veste bună, Sultană. Situația nu este așa cum ne-am temut. Am găsit o soluție. Am găsit leac. 
Și îi dă o sticlă.
Kosem:Slavă Domnului! Care este acesta? 
Isac:Un medicament vindecător, făcut din rădăcină de lemn-dulce. A vindecat multe diabeturi. 
Când auzi asta, se bucură.
Kosem:Slavă Ție, Doamne! Mi-ai ascultat rugile. Medicule Isac, cere-mi ce vrei tu. 
Isac:Tot ce vreau este ca Măria Sa să se facă bine, Sultană. 
După ce vorbi cu Kosem, medicul Isac se duce să vorbească cu Dimitrie.
Isac:V-am îndeplinit ordinul, Măria Ta. Am vorbit cu Sultana Kosem. Crede că un medicament-minune o să vă vindece. 
Dimitrie:Bine. Soția mea să nu sufere și mai mult. Am nevoie de chipul ei fericit. 
Isac:Poate că n-o să vă vindece, însă este un medicament puternic. O să vă aline durerile și o să vă țină pe piciore. 
Și îi dă sticla. Se uită la el și...

Dimitrie:Tu ai vindecat atâția bolnavi. Asta-i tot ce poți să-mi dai? 
Isac:Aș vrea să pot face mai mult. 
Dimitrie:Ieși! Lasă-mă singur! 
Și pleacă. Dimitrie știa că nici medicamentul acesta nu-l va vindeca. Zilele lui îi sunt numărate. Nu mai are mult de trăit. Se duce pe balcon, încercă să-l ia o gură însă simți o stare de neliniște.
?:Dimitrie!
Se întoarce și o văzu pe Kosem. Se așeză lângă el și....
Kosem:Slavă Domnului! Rugile mi-au fost ascultate. Am vorbit cu medicul Isac. A găsit leac bolii tale. 
Dimitrie:Ți-am spus, canım(draga mea). Ajunge cât te-ai îngrijorat și cât ai suferit. Zâmbește. 
Kosem:Dacă tu zâmbești și eu zâmbesc. Eu sunt bine doar dacă și tu ești.
Dimtrie:Cu voia Domnului, vom trece și peste necazul acesta, Kosem. 
După ce vorbi cu Kosem, Dimitrie iese la o plimbare prin sat cu Mihuț. Cei doi se așeză la o masă și...
Mihuț:Iarna se aproprie, Măria Ta. Se spune că anul acesta va trece greu. De ce nu sărbătoriți cei 12 ani de căsătorie la primăvară? 
Dimitrie:Pentru mine, nu există altă primăvară, Mihuț. N-o să mai existe. 
Mihuț:Ferească Sfântul, Măria Ta! O să apucați multe primăveri. 
Se uită la Dimitrie și văzu amărăciunea pe chipul său. Atunci Mihuț realiză că cel mai bun prieten din copilărie nu va mai trăi mult. La conac, Matei continua lecțiile cu învățătorul.
Învățătorul:Ar fi bine să vă ocupați mai mult de lecții și de instrucție după aniversarea părinților Măriei Tale. 
Matei:Fac tot ce pot. 
Trebuie să fiți pregătit pentru orice. Nu știm ce aduce ziua de mâine. Aveți vârsta la care tatăl Măriei Tale a urcat pe tronul Moldovei. 
Matei:Ce e, îndrumătorule? De unde până unde spui asta? În Moldova nu cred că ne vom mai întoarce vreodată. 
Între timp, în sat....
Mihuț:Măria Ta, cum este cu putință? Știam că sunteți bolnav dar....chiar nu există nicio speranță? 
Dimitrie.Speranța este Domnul, Mihuț. Însă trebuie să ne gândim la toate posibilitățile și să luăm măsuri. 

Când auzi, se întristă. Dimitrie îl ia de mână și...
Dimitrie:Nu te îngrijora. Nu te întrista. Nici pe tine, nici pe Kosem nu vreau să vă mai văd așa. Vă mai am doar pe voi.
Mihuț:Măria Ta....
Dimitrie:Copii me și Kosem rămân în grija ta. Orice-ar fi, să nu pleci de lângă ei, Mihuț. Nu permite să se iște dușmănie între ei. 
Mihuț:Nu.....Nu trebuie să fie așa. Sunteți tânăr, Măria Ta.
Dimitrie:Tânăr? Am 48 de ani. Cum să fugim de săgețile Domnului, Mihuț? Se cade să acceptăm în resemnare. Să ne rugăm. Să cerem ajutor Creatorului. 
La conac, Kosem stătea de vorbă cu Constantin.
Kosem:Cum te înțelegi cu Matei? Nu v-ați mai auzit de mult. 
Constantin:Mi-am cerut iertare. Și m-a iertat. Am să încerc să nu mă mai gândesc la asemenea bazaconii. Dar Kosem? Matei chiar va pleca la Moscova?
Kosem:Nu știu ce să zic. E prea devreme. Nu se știe ce va mai urma. Mai aveți timp. Stai să mai crești și tu, o să plecați amândoi când o să vă vină vremea, nu acum. 
În curtea conacului, Matei îi arată Agrafenei caii. 
Agrafena:Îți plac mult caii. 
Matei:Se spune că vântul raiului adie printre urechile cailor. Caii îmi dau liniște.
Agrafena:Eu? 
Matei:Tu ai un loc special, Agrafena. Tu ești steaua fericirii mele.
Se uită la unii dintre cai și zice:
Matei:Ce cai frumoși! 
Servitor:Au fost aduși special pentru grajdul imperial, prințe.
Matei:Agrafena, uite ce culoare frumoasă are acela! 
Deodată veni lângă ei Constantin. 
Constantin:Matei. Agrafena.
Matei:Uite! Noii cai ai Măriei Sale. Amândoi sunt puternici. 
Constantin:Frumoși cai...Am vorbit cu Kosem mai devreme despre plecarea ta la Moscova. Îți spun ca să nu-ți faci iluzii. Kosem nici nu i-a spus Măriei Sale. 
Matei:Kosem mi-a promis. O să vorbească cu Măria Sa în curând. 
Constantin:A spus că nu se poate. A zis să mai cresc și eu și apoi plecăm împreună. Dar nu se știe ce se mai întâmplă până atunci. 
Și pleacă împreună cu Agrafena lăsându-l pe Constantin singur. Seara Matei a stat de vorbă cu Kosem.
Matei:Ați vorbit cu Măria Sa, Kosem? Știe că vreau să merg la Moscova? 
Kosem:Încă nu am avut ocazia, Matei. Trecem prin zile grele. O să deschid subiectul la momentul potrivit. 
Matei:Nu mai sunt copil, Kosem. Îmi dau seama că mă duci cu vorba.
Kosem:Ce vorbă e asta, Matei? 
Matei:Nu-i adevărat? I-ați spus lui Constantin că nu pot să plec încă la Moscova. Dacă nu vorbiți cu Măria Sa, vorbesc eu. 
Kosem:În calitate de mamă ce mi-am luat pentru voi, Matei, vreau ce-i mai bine pentru tine. O să pleci când o să vină vremea. Însă acum este prea devreme. 
Matei:Dar am 20 de ani.
Kosem:Știu. Dar vreau să pleci împreună cu Constantin. Vreau să vă reparați neînțelegerile dintre voi. Nu te supăra Matei. Dar acum chiar nu se poate.
Și pleacă puțin dezamăgit. În curtea conacului veni trăsura regală unde se afla Maria C palidă. Era gravidă în luna a 8-a și a fost adusă de către Țarul Petru. Kosem era în odaia lui Dimitrie. Luau cina împreună. 
Kosem:Dimitrie, vreau să vorbesc ceva cu tine de mult timp. 
Dimitrie:Ce anume?
Kosem:Despre Matei. A crescut. A devenit un prinț viteaz. Îi fierbe sângele. Mi-a spus că vrea să plece la Moscova. În garda Măriei Sale Țarul. 
Dimitrie:Nu e grabă, Kosem. O să plece când o să vină vremea. 
Dimitrie:Și eu mă gândesc la fel. Dar s-a certat iar cu Constantin din cauza asta. Ce se va întâmpla cu copii ăștia? Caută pretexte să se atace.  
Dimitrie:Vorbesc eu cu ei. Vor înțelege să aprecieze faptul că sunt frați. 
Kosem:Nu am nicio speranță. Mi-e teamă că furia asta o să crească și că vor deveni dușmani. Ce se va întâmpla când unul dintre ei va ajunge pe tronul Moldovei? Dacă va ajunge. O să dea firmanul morții fratelui lui? Te-ai gândit la asta? 
Dimitrie:Crezi că trece vreo zi fără să mă gândesc? 
Kosem:O decizie de-a ta este de-ajuns. Dacă ar fi să ne întoarcem în Moldova, cel mai mare urcă pe tron și nu-și sacrifică frații. Iar ceilalți își așteaptă rândul. Toți poartă același sânge, același suflet. 
Dimitrie:Nu putem noi să știm asta, Kosem. Nu ne putem amesteca. Va urca pe tron cel căruia îi este sortit. Să dea Domnul ca în ziua aceea copii mei, la fel ca mine, să nu-și sacrifice frații. 
Deodată se aude ușa.
Dimitrie:Intră!
Era Boierul Hacî.
Hacî:Măria Ta, vă deranjez, însă este important. 
Dimitrie:Spune, boierule Hacî.
Hacî:Măria Ta, Domnița Maria...
Dimitrie:Spune, boierule Hacî!
Hacî:Domnița Maria a sosit împreună cu Țarul Petru. 
Dimitrie:A sosit?
Hacî:Da, Măria Ta. Se pare că este gravidă. Starea ei nu este bună. 
Dimitrie:Și acum unde este? E bine? 
Hacî:Măria Ta, n-am știut ce să facem. Am adus-o aici. 
Dimitrie:Să intre!
Și este adusă cu ajutorul doamnelor de onoare. Când își văzu tatăl se sperie. 
Maria C:De ce m-ați adus aici? Deschide! 
Și bate în ușă.
Dimitrie:Maria! Maria! 
Maria C:Vreau să plec!
Și o prinde de mâini.
Maria C:Lasă-mă! Lasă-mă!   
Dimitrie:Maria, ce faci? 
Maria C:Dă-te! 
Dimitrie:Maria, ce tot spui? Revino-ți!
Maria C:Lasă-mă! Vreau să plec! Lasă-mă! Lasă-mă să plec! Lasă-mă! Lasă-mă să plec! 
Dimitrie:Revino-ți! Maria! 
Și din greșeală o plezni.