Kosem-pentru Țară și Familie

Întoarcerea, alinarea, furia lui Constantin și eliberarea lui Șerban

Anastasia și Dimitri au rămas în odaia lor toată ziua. Au stat împreună pentru a se consola unul pe celălalt după tot ce s-a întâmplat. A doua zi Anastasia are parte de o surpriză neașteptată. În odaia ei intră Constantin care s-a întors din campanie. Când îl văzu, îl îmbrățișă. 
Constantin:Nasia, raza mea de soare...
Anastasia:N-am putut să-l apăr. N-am putut. spunea printre lacrimi. Am făcut tot ce-am putut dar n-am reușit să-l apăr. N-am putut să-l apăr. N-am putut. Erau foarte mulți. Am încercat totul. 
Constantin:Shh...Domnul ne-a luat un fiu. Dar o să ne dea altul. 
Deodată Anastasia leșină în brațele lui. 
Anastasia:N-o să mai pot avea. N-o să mai pot avea copii, Constantin. N-o să mai pot. Așa au spus. N-o să mai am. 
Se așeză lângă ea pe jos și...
Constantin:Nasia, raza mea de soare... Eu Îi mulțumesc zilnic lui Dumnezeu că mi te-a dat, că te-a scos în fața mea. Ești aici. Ești în viață. Ești lângă mine. Nu-mi pasă de nimic altceva, Nasia. Nu-mi pasă de nimic altceva în afară de tine. Ai înțeles? 
Și o îmbrățișă. După ce o liniști, se duc împreună în odaia lui unde este întâmpinat de Kosem și familie.  
Constantin:Kosem! 
Kosem:În sfârșit, te-ai întors!
Și îi sărută mâna mamei lui vitrege. 
Kosem:Am auzit victoria ta. Domnul să-ți dea sabie tăioasă! 
Deodată Constantin îl vede pe Antioh că tușește sec.

Constantin:Antioh? Ești bine? Pari palid.
Antioh:Sunt bine Măria Ta. Am fost puțin răcit dar mi-a trecut.
Constantin:Ești sigur? Nu vrei să chemăm un doctor?
Antioh:Stați liniștit Măria Ta. Sunt bine. Nu vă faceți griji. 
Constantin:Elena! 
Maria C:Măria Ta! Am auzit despre victoria Măriei Tale. Am fost fericiți. Domnul să vă dea victorii și mai mari! 
Constantin:Doamne-ajută, Maria! Ekaterina, Augustin, ce faceți?
Ekaterina:Sigur că am fost necăjiți din cauza întâmplărilor neplăcute. Însă totul se va rezolva odată cu venirea Măriei Tale. 
Constantin:O să rezolv, Ekaterina. Sigur o să rezolv. 
Agrafena:Cu toții v-am dus dorul. 
Se uită la Agrafena dar nu spune nimic. Atunci își aminti de cuvintele Anastasiei înainte să vină în odaia lui:
„Anastasia:Doamna Agrafena. Ea a pus asta la cale. Sunt sigură. Cine să mă cunoască pe mine în târg, Constantin? Cineva trebuie să le fi spus. Doamna Agrafena. Nu am dovezi dar sunt sigură. Ea a pus totul la cale."
Se așeză iar Kosem continuă:

Kosem:Ai lăsat armata în urmă și ai mers singur în cetate. Ferească Sfântul, dacă pățeai ceva? Cum să-ți pui viața în pericol? 
Constantin:După cum vedeți, sunt teafăr în fața Măriei Tale. Lăsați-ne singur cu Valide Sultan. Ludwig, rămâi. Agrafena! Așteaptă afară. 
Și pleacă toți rămânând în odaie, Constantin, Kosem și Ludwig. Pe hol...
Maria:Narin, du-o pe Domnița Elena în odaia ei. 
Când a ieșit și Anastasia, începu și cearta.
Agrafena:Te-ai și plâns de mine după câte mi-ai făcut?

Maria C:Agrafena, revino-ți! Cred că ai uitat că suntem și noi aici. 
Ekaterina:Nasia să mergem, te rog? 
Și pleacă lăsând-o pe Agrafena singură. 
În odaie...
Ludwig:Un zvon circula de mult prin popor. Când au văzut-o pe logodnica Măriei Tale în târg, situația a degenerat. Au atacat-o. 
Consatntin:Cine și de unde s-o cunoască pe Nasia? Cineva le-a arătat-o, e clar. 
Ludwig:Și eu m-am gândit la asta, Măria Ta. Am chestionat atâția oameni. Toți și-au recunoscut vina. În ciuda acestor lucruri, niciunul nu a spus că ar fi primit ordin de la cineva. 
Kosem:Nasia este la Iași de mult. Sigur au aflat cumva. Asemenea chestiuni nu rămân ascunse. Eu ți-am spus, Constantin. Nu e ceva ce va fi întâmpinat cu bine. 
Se aproprie de ea rece și....
Constantin:Și asta le dă dreptate, așa-i? Ei mi-au ucis copilul. 
Kosem:Nu am vrut să spun asta. Evident că și mie mi-e milă de Nasia. Îmi aduce aminte de mine când i-am pierdut pe frații tăi, Petru și Ion. Făptașii principali au fost prinși. Chiar eu i-am pedepsit. Au murit. 
După ce vorbi cu Kosem și Ludwig o chemă la el în odaie pe Angrafena.
Agrafena:Măria Ta. Mi-a fost tare teamă că ve-ți păți ceva. Bine că rugile mi-au fost ascultate. Va-ți întors. 
Consatntin:Nu am uitat ce-ai făcut în trecut, Agrafena. Te-am iertat o dată. A doua oară, este imposibil. Mai ales dacă ai fost implicată în atac. Dacă ai ceva de spus, spune acum. Dacă aflu eu, consecințele vor fi grave. 
Atunci, Agrafena, ca să nu se dea de gol, îl minți.
Agrafena:Eu nu am făcut nimic, Măria Ta. Cadâna aceea se folosește de întâmplările din trecut și mă calomniază. Era bine să fie doar atât. A încercat să mă omoare. Toți au fost martor. Era să mă înece la baie. Abia m-au scos din mâinile ei. Fapta ei nu va fi pedepsită? 
Consatntin:Eu vreau liniște în familia mea, Agrafena. Dacă tu nu vrei liniște, ci necazuri, spune, ca să știu. Atunci, chiar eu voi fi necazul tău. Și n-o să-l poți rezolva vreodată. Poți să te retragi.
Și pleacă cu lacrimi în ochi. Nu s-ar fi așteptat să fie umilită în halul acesta. Pe hol o aștepta Narin.
Narin:Ce s-a întâmplat, Doamnă? Ce-a spus Măria Sa? 
Agrafena:Anastasia l-a otrăvit imediat împotriva mea. M-a întrebat dacă am vreo legătură. Bine că am luat măsuri. Problema asta s-a încheiat. 
Narin:Nu am făcut deloc bine cerându-i ajutorul Domniței Anca. Ea nu face nimic degeaba. Sigur are vreo socoteală. 
Agrafena:Nu mai cobi, Narin. Și-așa sunt furioasă. Măria Sa iar a adus-o pe târfa aceea. Femeia întoarce totul în favoarea ei. 
Și pleacă spre odaia ei. Augustin l-a dus pe Antioh în odaia sa. Părea din ce în ce mai slăbit și tușea încontinuu.
Augustin:Gata! Liniștește-te! Ia niște apă.
Și îi dă un pic de apă să bea. Deodată veni la ei Kosem.
Kosem:Augustin. Lasă-ne puțin singuri.
Augustin:Desigur Valide. Antioh. Dacă e ceva mă chemi.
Antioh:Da.
Și ieși.
Kosem:De ce nu i-ai spus de boală? Oricum, a văzut și el că nu ești bine.
Antioh:Nu era momentul acuma. N-ați văzut ce necăjit e.
Kosem:Trebuie să-i spui. Orice ar fi. Trebuie să știe. Până nu-i prea târziu.
Antioh:Îi voi spune Valide. Dar nu acum. După ce se termină cu problema asta, îi voi spune. 
Și își lăsă capul pe picioarele lui Kosem.
Kosem:Antioh, băiatule. 
Constantin îl luă cu el pe Dimitri și împreună cu Ludwig pleacă spre târg. 
Dimitri:Aici ne-au atacat Măria Ta. Am încercat s-o apăr pe Nastasia dar erau prea mulți. Nu puteam face față. 
Atunci Constantin își mai reaminti de vorbele Anastasiei.
„Anastasia:N-am putut să-l apăr. Am făcut tot ce-am putut dar n-am reușit să-l apăr. N-o să mai pot avea copii, Constantin. N-o să mai pot avea."
Ludwig:Măria Ta, aici au atacat-o ticăloșii. Au înconjurat-o dintr-odată. Prințul Dimitri și straja s-au opus în zadar. Cu greu am răspândit mulțimea. 
Deodată Constantin se aproprie de taraba unui negustor.
Constantin:Spor la treabă!
Negustor:Spune, conașule. 
Consatntin:Asta-i mătase naturală? 
Negustor:Da, conașule. Nu mai găsești la altcineva. 
Constantin:Bine, dă-mi un sul. 
Negustor:Am înțeles, conașule. 
Și începe să-i împacheteze.
Consatntin:Cum merge treaba? Se spune că lumea nu mai trece prin târg după ultimul incident. 
Negustor:Trece vreo zi fără vreun incident? Tânjim după liniște. În fiecare zi se întâmplă ceva aici. La ce te referi, conașule? 
Consatntin:Au atacat o femeie aici. 
Deodată un cerșetor auzind discuția se aproprie de tarabă și spune:
Cerșetor:Știu eu. Se referă la târfa aceea. 
Deodată ochii lui Constantin se îndreptă spre cerșetor ca un fulger. 
Negurtor:Nu mai vorbi fără să știi. Este păcat. S-a răspândit un zvon. Se spune că, să-mi fie iertat, femeia este iubita lui Vodă. Oamenii s-au înfuriat rău. Păcat! Era s-o omoare.
Cerșetor:I-a făcut prea puțin. Dacă puneam eu mâna pe târfă, o nenoroceam. De fapt, nu ea este de vină, ci Vodă. Are ditamai haremul, dar a pus ochii pe stricata aia. 
Deodată Constantin îl prinde și îl ia la bătaie.