Kosem-pentru Țară și Familie

Pierderea sarcinii, răzbunarea, alinarea, boala, pactul și pedeapsa

Într-un final reuși să iasă de acolo și să se întoarcă la Curtea Domnească. Seara a fost chemată doctorul pentru a afla starea Anastasiei și a copilului. După consultare, după ce a plecat doctorul, se trezi Anastasia destul de speriată însă o pori Dimitri și Ekaterina care erau lângă ea. 
Ekaterina:Nasia, suntem aici.
Dimitri:Nastasia, stai întinsă. 
Ekaterina:Calmează-te, suntem aici. Haide, întinde-te. Suntem aici. 
Anastasia:Ce se întâmplă? Dimitri? Ekaterina? Ce se întâmplă, Dimitri? De ce suntem aici? Spune! 
Dimitri:Nastasia...
Kosem care era de față încerca să nu plângă. Anastasia se uită în jur și...
Anastasia:Copilul meu...
Realizând ce s-a întâmplat, spune:
Anastasia:Ce? 
Kosem:Nasia! Din păcate, în acel atac tragic, ai pierdut sarcina. Nu mai ești însărcinată. spunea în timp ce-i curgea lacrimi din ochi.
Anastasia când a auzit asta a început să plângă. 
Anastasia:Nu! Nu! Nu se poate! Nu! Nu! Nu! Nu se poate!
Ekaterina:Gata, a trecut! Gata, liniștește-te, a trecut! 
Anastasia:Nu! Nu! Copilul meu! Nu se poate! Copilul meu! Copilul meu! 
Pentru Anastasia vestea pierderii sarcinii a fost o lovitură puternică ce i-a rupt inima în bucăți. Cu greu a fost liniștită de către Ekaterina și Dimitri. După ce s-a liniștit, Kosem a stat lângă ea. 
Kosem:Am intervenit imediat cum am aflat. Te-am scos din zarva acela. Domnul să-ți dea răbdare! Trebuie să fii puternică. Din păcate, așa i-a fost scrisă soarta nepotului meu nenăscut. 
Anastasia:Soarta? Mi-au ținut calea în plină zi. M-au atacat precum niște javre flămânde. M-au lovit cu piciorul. Mi-au ucis copilul. Iar Măria Ta numiți asta soartă, Sultană?
Kosem:Nu ești singura din familia aceasta care își pierde copilul. Am să-ți spun mai multe mâine, când te mai liniștești. 
Dimitri:Nastasia, trebuie să dormi. 
Kosem:Dacă te liniștești, îți spun. Vinovații își vor ispășii pedeapsa cu vârf și îndesat. 
Anastasia:E clar cine a făcut asta. Doamna Agrafena. Ea a făcut-o. 
Ekaterina:Valide, este adevărat? 
Kosem:De unde știi că ea a pus totul la cale? Dacă știi ceva, spune. 
Anastasia:Dacă aș spune, ar conta, Sultană? Chiar dacă ar face-o în fața Măriei Tale, tot i-ați lua apărarea. Iar eu, ca de obicei, aș fi vinovată. 
Kosem:Of! Doamne! Dacă la asta s-a ajuns. Nasia. Nu compara asta cu ce-a făcut mai demult. Tu purtai în pântec un membru al Dinastiei Cantemir. Un copil din sângele soțului meu, Măria Sa Dimitrie Cantemir. Dumnezeu să-l ierte! Dacă Agrafena a făcut asta, dacă Agrafena a dat porunca, nimeni nu o poate apăra. 
Și ieși din odaie lăsând-o să se liniștească și se duce direct în odaia Agrafenei. Agrafena era cu Narin în odaie.
Narin:Am vorbit cu medicii, Doamnă. Cu siguranță a pierdut sarcina. 

Agrafena:Să mulțumească Domnului că trăiește. 
Narin:Era să moară. Prințul Ludwig a ajuns la timp și a salvat-o. 
Agrafena:Mai bine o lăsa să moară. Scăpam de tot. 
Ajunge Kosem în odaia Agrafenei și...
Agrafena:Valide-Sultan!
Kosem:Ai auzit despre starea Nasiei, așa-i? 
Agrafena:Am auzit, Sultană. Pedeapsa divină. Așa a plătit pentru păcatele ei. Păcat! 
Kosem:Așadar, spui că nu ai avut nicio legătură. 
Agrafena:Nu. Nici vorbă. Se poate așa ceva? 
Kosem:De ce nu? Ai mai încercat s-o omori. Spune adevărul, nu-mi da bătaie de cap. 
Agrafena:E clar că n-o îndrăgesc. Poate să moară. Însă este însărcinată. Poartă în pântec un suflet de-al Măriei Sale. Cum să fac așa ceva? Este cu putință? 
Kosem:Sper că spui adevărul de data asta. Altfel, nu te las în seama fiului meu. 
Și pleacă. 

În odaia Ekaterinei veni moașa s-o consulte. După plecarea moașei, Dimitri a stat toată noaptea la căpătâiul surorii sale cea mare. Încercă să nu plângă ca să nu-și supere sora. Îi era milă de ea. Îl durea faptul că sora lui a pierdut sarcina. Kosem se duce în odaia lui Constantin unde la balcon era Ludwig. 
Kosem:Ludwig?
Se întoarce și...
Ludwig:Kosem. Iartă-mă, nu te-am văzut. 
Și își îmbrățișă șoția.
Kosem:Unde ți-e gândul, Ludwig? 
Ludwig:Mă gândec și eu la una, la alta, de ce întrebi?
Kosem:Ai văzut Ludwig? De câte ori pleacă fiul meu din Iași, pățim câte o nenorocire.