Kosem-pentru Țară și Familie

Tabloul, Agrafena, manuscrisul și boala avansată a lui Dimitrie

A doua zi Maria s-a apucat să le facă portretul lui Dimitrie și Kosem. În timp ce erau desenați Dimitrie îi spune lui Kosem:
Dimitrie:Primăvara se termină. Vara bate la ușă. 
Kosem:Dacă tu-mi ești alături, orice anotimp e primăvară.
Deodată lui Dimitrie nu se simțea bine și îi spune Mariei:
Dimitrie:Ajunge pentru astăzi. Continuăm altă dată.
Maria:Bine Măria Ta. 
Se ridică și îi spune lui Kosem:
Dimitrie:Trebuie să citesc rezumatele.
Kosem:Du-te liniștit.
Și pleacă. Kosem se duce lângă Maria și văzu portretul.
Kosem:Ești foarte iscusită Maria. 
Maria:Mulțumesc Kosem. 

Kosem:Aseară ți-am văzut caietul cu desene. Am văzut un peisaj de la casa din Istanbul. Mi-ai adus aminte de copilărie Maria. Și în același timp, mi-ai adus aminte de trecutul meu. Pot să mă mai uit?
Maria:Desigur.
Îl luă. îl deschide și în caiet găsi portretul ei apoi a lui Dimitrie și într-un final peisajul de la Istanbul.
Kosem:Uite Maria. Asta este. Îți mulțumesc Maria. M-ai făcut să simt din nou fericire. 
Maria:😊
Kosem:Te descurci să....
Maria:Da. Desigur.
Kosem:Eu mă duc în casă.
Maria:Bine.
Și pleacă. În camera copiilor Matei se minună de manuscrisele sale. Deodată bate cineva la ușă.
Matei:Intră!
Era Constantin. 
Constantin:Matei.
Matei:Cum este Constantin? Este pentru Kosem. O să i-l dăruitesc.
Constantin:Bine.
Matei:M-am plictisit aici. Ies la plimbare. Vino și tu. 
Constantin:Kosem știe?
Matei:Suntem copii, Constantin?
Constantin:Poate că tu nu ești dar eu am 18 ani. Tu ai 20.
Matei:Și la 18 nu ești adult? O anunțăm pe Kosem ori de câte ori ieșim? Suntem în Rusia, nu în Imperiul Otoman. Iar îndrumătorul i-a cerut voie Măriei Sale. Haide! 
Dă să plece dar...
Constantin:Eu nu vin. Mergi tu. 
Matei:Cum știi. Dar dacă te răzgândești, știi unde mă cauți.
Și pleacă. Constantin rămâne în camera fratelui său mai mare și se uită din nou la lucrare.
Constantin:Cred că lui Kosem o să-i placă la maxim. Aș vrea să mă învețe și pe mine. Matei! Așteaptă-mă!
Și fugi după el.  Dimitrie se duce în cameră unde i se făcu rău și începu să-l doară stomacul. De durere nu mai rezistă și cade pe jos inconștient. Matei și cu Constantin erau în târgul satului lor.
Matei:Știam eu că o să te răzgândești. 
Constantin:Ai avut dreptate. 
Matei:😊
Constantin:Ști? Chiar mi-a plăcut manuscrisul tău. Ai putea să mă înveți și pe mine?
Matei:Desigur.
În timp ce mergeau, Matei se lovi de cineva. Era o fată tinerică și frumoasă ca de vârsta lui Antioh cu părul brunet și ochii căprui.
Fata:Mă iertați prințe! Nu am fost atentă!
Matei:Cum te cheamă?
Fata:Agrafena, prințe.
Atunci Matei o ia de mână și zice:
Matei:Nu te teme. Eu nu-ți fac rău. Eu sunt Matei. Și el e fratele meu, Constantin. Parcă ai proveni dintr-o familie modestă. 
Agrafena:Așa e prințe. Provin din casa de Lobanov-Rostovsky.
Matei:N-ai vrea să vii cu noi? Dacă vrei poți rămâne definitiv. Va vorbi tatăl meu cu părinții tăi. Bine?
Și dă din cap. Apoi pornesc toți trei spre casă. Kosem se îndrepta spre odaia lui Dimitrie.
Kosem:Anunțați-l pe Măria Sa că am venit. 
Gardianul:Iertați-ne Sultană. Nu este disponibil acum.
Pe hol se întâlnește cu Mihuț. 
Kosem:Mihuț!
Mihuț:Kosem!
Kosem:Dimitrie nu s-a simțit bine dimineața. Știi cumva ceva?
Mihuț:De ce? Iar i-a fost rău.
Kosem:Mi-a zis că se duce să citească rezumatele. Dar îl vedeam pe față că-i palid. Mi-e să nu fie ceva grav.
Mihuț:Doamne ferește!
Kosem:Dacă afli ceva îmi spui, da?
Mihuț:Da. Desigur.
Deodată ieși medicul șef din odaia lui Dimitrie.
Kosem:Medicule-șef?
Medicul-șef:Sultană!
Kosem:Ce cauți aici? Măria Sa a pățit ceva?
Medicul-șef:Nu aveți de ce să vă îngrijorați. Nu e grav. A răcit puțin.
Kosem:Am fost împreună chiar de dimineață.
Și se duce în odaia lui. Îl găsește pe canapea foarte palid.
Kosem:Dimitrie. Ce-ai pățit? Cum ești? 
Dimitrie:Mi-a fost puțin rău. Nu e nimic grav. Medicul-șef a spus că e din cauza vremii.
Kosem:Nu înțeleg ce legătură are diabetul cu vremea? Da în fine. Însă trebuie să luăm măsuri. Poți face febră. Ești palid. 
Voia să se ridice dar Dimitrie o prinde de mână.
Dimitrie:Kosem! Sunt bine. 
Anca îl găsește pe Mihuț pe hol.
Anca:Mihuț? S-a întâmplat ceva?
Mihuț:Se pare că Măria Sa e bolnav.
Anca:Asta știu!
Mihuț:Da dar Kosem mi-a spus că era palid. Acum a ieși și medicul din odaia lui. Sper să nu fie ceva grav. 
Kosem:Cui îi face rău dacă luăm măsuri de siguranță, Dimitrie? Eu voi fi atentă ce bei, ce mănânci, cu ce te îmbraci, unde mergi, pe cine primești la tine. 
Dimitrie:😁 Nu e așa și acum? 
Kosem:Din păcate, unele lucruri îmi scapă și mie din vedere, Dimitrie. De pildă Maria, sora mea. Ce-ai făcut cu ea când te-ai dus în campanie? Că prea apropriați sunteți. Sau poate că mi se pare. 
Dimitrie:😁
Matei, Constantin și Agrafena ajung la conac. 
Matei:Mă duc să vorbesc cu tata și Kosem. Te rog, simtă-te ca acasă.
Agrafena:Mulțumesc.
Matei:Haide Constantin.
Și pleacă în odaia părinților lui. Kosem s-a întors în odaia ei și citește cerințele sătenilor.
Kosem:Pentru Hatice.....Nu a putut să facă circumcizia nepoților ei. Scrie asta. 
Deodată se aude un ciocănit la ușă.
Kosem:Intră!
Era Matei. 
Matei:Kosem!
Kosem:Ia loc, Matei. 
Și se așeză lângă ea. 
Kosem:Am auzit că iar ai plecat de acasă. Și cu Constantin.
Matei:Ne-am plimbat doar. N-am făcut nimic rău. Kosem, am întâlnit la târg o fată din casa de Lobanov-Rostovsky. O cheamă Agrafena. Am adus-o aici.
Kosem:E aici?
Matei:Dacă sunteți de acord, puteți vorbi cu părinții ei să rămână la noi. Să știi că îmi place de ea. E frumoasă. Foarte frumoasă. 
Kosem:Dacă așa vrea prințul....
Matei:😁 Kosem a mea frumoasă, sultana sultanelor....
Îngenunchiază in fața ei și îi sărută mâinile. 
Kosem:😄Stai! Gata Matei! Asta-i bună! 
Deodată veni în grabă mare Constantin.
Constantin:Matei! Trebuie să vezi asta!
Matei:Ce este? A pățit ceva Agrafena?
Constantin:Nu. Ea e bine. Vino!
Se duc în camera lui Matei și vede manuscrisul distrus.
Constantin:Cine a cutezat să facă una ca asta? Ai muncit mult la el! 
Matei:Nu știu Constantin. Nu știu....
Seara Constantin îi povesti surorii lui, Maria C, tot ce s-a întâmplat.
Constantin:Mi-e milă de Matei, Maria. Acum este nevoit s-o refacă. Și nu se reface așa de ușor.
Deodată o văd pe Agrafena de la balcon.
Maria C:Cine e ea?
Constantin:Ea e Agrafena. Agrafena de Lobanov-Rostovsky.
Maria C:Am auzit de familia această. Țarul îi menționa într-o zi. Frumoasă.
Constantin:I-a luat mințile lui Matei. Să vezi ce îndrăgostit e de ea. 
Agrafena este dusă în odaia lui Kosem. 
Agrafena:Sultană! 
Kosem:Ești foarte frumoasă Agrafena! Mă bucur să te cunosc. Matei mi-a povestit de tine. Ai chip de înger. Așa sper să fie și caracterul tău. Am vorbit cu soțul meu și cu părinții tăi. De azi înainte vei rămâne la noi. Și totodată logodnica lui Matei. 
Agrafena:Mulțumesc Sultană!
Constantin s-a dus în camera lui Matei să-l înveselească.
Constantin:Ți-am adus niște foi. Dacă vrei să faci niște copii ca nu Doamne ferește să....
Matei:Da. Mulțumesc.
Și se așeză lângă el.
Constantin:Am văzut-o pe Agrafena. Se ducea în camera lui Kosem. Va rămâne la noi?
Matei:Să sperăm că da.
Constantin:Matei. Mă frământă ceva.
Matei:S-a întâmplat ceva?
Constantin:Mă gândeam....să zicem....dacă ne vom întoarce în Moldova și tu ajungi Domn, mă vei urî?
Matei:Doamne ferește Constantin. Cum să te gândești la așa ceva. Sunt fratele tău. E datoria mea să am grijă de tine și de ceilalți frați. Să nu te mai gândești la așa ceva, da?
Constantin:Bine. 
Kosem se duce în odaia lui Dimitrie unde îl găsește cu schițele de la biserica Sf. Nicolae din Moscova. 
Dimitrie:E aproape de finalizare. Va fi un loc foarte plăcut. 
Kosem:Biserica este plină de sens. Cei care vor asista la sfințirea bisericii o vor saluta odată cu Catedrala Sfântului Vasile. 
Dimitrie:Am socotit totul. 
Kosem:Unde sunt rapoartele țarului? Sunt curioasă ce s-a discutat azi. De la Maria nu am primit nimic. 
Îi dă cartea și începe să se uite prin el. Se uită la Dimitrie și îi zice:
Kosem:Te supără ceva?
Dimitrie:Nu. Nimic. Doar diabetul.
Kosem:Asta știu. Vei fi bine. Nu te îngrijora.
Dimitrie:Da.
Kosem rămâne în odaia lui Dimtrie și dorm împreună. Deodată lui Dimitrie iar i se face rău. Se ridică și se trezi și Kosem. 
Kosem:Dimitrie? Ce-ai pățit? Ți-e rău? 
Dimitrie:Sunt bine, dormi. 
Kosem:Gărzi! Chemați medicul imediat! Ferească Domnul!
Și încercă să-l liniștească. Veni medicul și îl examinează. După...
Medicul-șef:Diabetul începe să avanseze. Trebuia să se vindece de mult. Nu am înțeles ce s-a întâmplat. Poate că și campania l-a agravat mult. E clar că boala s-a înrăutățit. 
Kosem:Ferească sfântul! Nimeni nu va știi asta. Ați auzit? Nici prinții. Nimeni. 
Medicul se duce lângă Dimitrie iar Kosem vorbește cu boierul Hacî.
Kosem:Ai spus două-trei săptămâni, boierule Hacî. Asta coincide cu ziua în care s-a întors din campanie. Iar Maria, sora mea a fost cu el. Pot fi doar niște coincidențe? 
Hacî:Este posibil, Sultană.