Kosem-pentru Țară și Familie

Anastasia, gravidă; frica lui Șerban și planul Agrafenei

Într-un final, Dimitri îi opri.
Dimitri:Nastasia! Nastasia! Ești bine? 
Anastasia:Da. Sunt bine. Însă...Cum este cu putință? Du-te și adună straja și jupânesele. Să vină toți. Repede! Să vină toată lumea! 
Dimitri îi chemă și astfel Anastasia începu să-i ancheteze. Însă de la ei nu află nimic. Deodată Anastasiei i se face rău și începe să sângereze.
Dimitri:Nastasia? Sângerezi. 
După scena de la ușa lui Șerban, Constantin o chemă în odaia lui pe Kosem.
Constantin:M-am dus spre odaia lui Șerban. Acolo am găsit-o pe Elena. A încercat să vorbească cu el. Însă Șerban nu i-a zis nimic. N-a plâns. A fost chiar curajoasă. Situația a început să fie din ce în ce mai gravă. Șerban trebuie să-și ia atitudinea de tată pentru Elena. Dar mai întâi trebuie să iasă din odaie. Dacă nu va ieși de bună voie, atunci îl vom scoate cu forța. 
Kosem:Cu forța?!
Constantin:Stai liniștită Kosem. Nu îl voi alunga pe Șerban din țară, așa cum Matei a făcut cu mine. Nu am ce să-i reproșez. Dar mă supără faptul că....se comportă așa. Sper să realizeze greșeala pe care a făcut-o, până nu-i prea târziu. Mai vorbim și mâine de chestia asta. Du-te și te culcă.
Kosem:Bine. Noapte bună fiule.
Și iese din odaie. Deodată i se face rău dar o prinde boierul Hacî.
Hacî:Sultană! Sultană, trebuie să aveți grijă de sănătatea Măriei Tale. Ferească Sfântul dacă pățiți ceva...
Și îi dă ceva dulce pentru a-și reveni. 
Kosem:Ce nevoie e de boală? Copii mei au început să mă omoare. 
Și o conduce încet în odaia ei. În odaia Fraților Gallitzin, veni la ei o moașă s-o consulte pe Anastasia. După consultație, intră Dimitri în cameră iar moașa îi spune Anastasiei:
Moașa:Nu aveți de ce să vă îngrijorați. Nu vă temeți. E o veste bună. 
Anastasia:Ce veste?
Moașa:Sunteți însărcinată. Să dea Domnul să nașteți cu bine! 

Anastasia:Mai spune odată? E adevărat? Ești sigură? Sunt însărcinată? 
Moașa aprobă dând din cap.
Dimitri:Măi să fie! Ce-ai făcut Nastasia? 
Atunci Anastasia pentru prima dată după atâtea evenimente nefericite a început să zâmbească. Moașa pleacă și pe urmă Dimitri se așeză lângă ea.
Dimitri:Felicitări Nastasia!
Anastasia:Sunt însărcinată! 
Dimitri:O să ai un copil Nastasia. Ce poate fi mai important? 
A doua zi dis de dimineață Anastasia se duce în odaia lui Constantin pentru a-i da marea veste.
Anastasia:Constantin! 
Constantin:Nasia, dacă ai venit neanunțată înseamnă că este important. 
Anastasia:Am crezut că o să te bucuri să mă vezi. Dar se pare că te gândești la altceva. Ce s-a întâmplat? Ce ai? 
Constantin:Vorbim altă dată. Dacă nu e urgent, am treabă. 
Atunci Anastasia îl prinde de mână și îi spune:

Anastasia:Când am venit aici prima dată, singura mea dorință era să mă întorc pe meleagul meu, în Crimeea. Dacă iei o floare și o sădești în alt pământ, floarea se va îngălbeni și se va ofili. Pentru a prinde viață din nou, fiecare floare are nevoie de apă. Tu ai fost apa mea. Acum am și eu un pământ în care să prind rădăcină și să înmuguresc.
Și își pune mâna pe pântec. Constantin realizând ce i-a spus Anastasia s-a bucurat foarte mult după o perioadă lungă de suferință. O sărută pe frunte și...
Constantin:Nasia mea, lumina mea... Ce veste bună! Mi-ai dat viață! 

În odaia lui Kosem, veni Lalezar care a fost chemată de către Kosem.
Lalezar:Valide Sultan!
Kosem:Aproprie-te Lalezar. 
Se aproprie și...
Kosem:Îți predau ție toate sarcinile lui Meleki. Tu te ocupi de odaia mea și de Curtea Domnească. De acum înainte, tu ești jupâna-șefă. 
La auzul acestei vești, Lalezar începe să plângă.
Lalezar:Ați binevoit, Valide Sultan. Domnul să nu mă facă de rușine! 
Kosem:Sper să fie cu noroc! De acum înainte, tu o să fii ochii și urechile mele. O să mă aperi împotriva dușmanilor. Mai ales, față de Anca. N-o lași să facă ce vrea.
Lalezar:Cum porunciți, Sultană.
Îngenunchiază în fața lui Kosem și apoi părăsi odaia. 
În odaia lui Constantin...
Anastasia:Am aflat în vremea nopții. Cu greu s-a făcut dimineață ca să vin la tine. 
Anastasia se uită la Constantin care era din ce în ce mai trist.
Anastasia:Constantin, tot nu-mi spui? Ce te necăjește așa de rău?