Kosem-pentru Țară și Familie

Vizita băieților la Dimitrovca

Au trecut câteva zile de când Kosem a părăsit Curtea Domnească de la Iași. Era încă la Dimitrovca, conacul exilului ei cu Dimitrie. Era tristă tot ca atunci dar singura ei putere era cei doi copii ai ei care creșteau și se făceau din ce în ce mai frumoși. Vestea morții copilului Mariei C a cutremurat-o pe Kosem dar și la Iași. Deodată se auzi ușa. Era Matei care a venit să-i vadă. 
Augustin și Ekaterina:Frate Matei!
Și își îmbrățișează fratele.
Matei:Augustin! Ekaterina! Frățiorii mei cei dragi. 
Kosem:Viteazule!
Matei:Kosem!
Și îi sărută mâna. 
Kosem:Mă bucur mult să te văd aici. Nu te-am mai văzut de mult timp.
Matei:Treburile domniei....Nu am avut timp. Kosem. Te rog să mă ierți dacă ți-am spus vorbe aspre atunci....
Kosem:Stai liniștit. Orice mamă, chiar și vitregă, își iartă copilul pentru greșelile ce le face. 
Matei:Sper că sunteți sănătoasă. Și frații mei. 
Kosem:Dacă te-am văzut pe tine, suntem mai bine. 
Matei:Ai primit vestea tristă? Moartea nepotului nostru.
Kosem:Da am auzit. Îmi dau seama ce terminată e Maria. Așa am simțit și eu când frații tăi răposați:Petre și Ion au murit. 
Li se pregătește micul dejun în odaie și Kosem cu Matei au mai stat de vorbă.
Matei:Azi dimineață am fost la ea. Era distrusă. D-abia a putut scoate câteva cuvinte.
Kosem:Se spune că Țarina i-a dat ordinul medicului ei personal să-i omoare copilul. Țarul știe. N-o să mai scape așa de ușor. Are Țarul grijă de asta. Mă gândesc s-o vizitez dar... n-am cu cine să-i las pe copii.
Matei:Las-o să-și revină. Și după ce se simte mai bine, poți vorbi cu ea. 
Kosem:Biata Maria. 
Matei:Aș vrea să mai vorbim despre ceva. Vreau să știu părerea Măriei Tale. După cum știți, la primăvară o să plec în expediție. Vreau să vină și Constantin cu mine. Ce ziceți? 

Kosem:Matei, desigur, tu știi ce e mai bine. Însă eu nu vreau ca tu să pleci în expediție. E prea devreme. Nu e nevoie să te grăbești. 
Matei:Pentru Măria Ta, mereu e prea devreme. Încă mă mai vedeți ca pe un copil, așa-i? 
Kosem:Sigur că nu ești copil. Ești Domnul Moldovei. Nu pot să mă stăpânesc. Ca mamă, îmi fac griji pentru copii mei. 
Matei:Să știi că n-am venit singur. Constantin, Șerban și Antioh sunt afară. Vrei să-i vezi?
Kosem:Mă mai întrebi dacă vreau? Normal că vreau!
Matei:Așa e!
Kosem:Haideți copii.
Și se duc afară unde îi găsi pe Constantin, Șerban și Antioh la caii.
Augustin și Ekaterina:Frate Constantin! Frate Șerban! Frate Antioh!
Și se îmbrățișă între ei. 

Kosem:Copii mei, motivul existenței mele....
Constantin:Mă bucur să te revedem sănătoasă Kosem.
Șerban:Cum vă simțiți? Ne-a fost dor de Măria Ta.
Kosem:Suntem bine, mulțumim. 
Antioh:Când o să veniți înapoi la Iași?
Când auzi asta, se uită la Matei și zice.
Kosem:Voi mai rămâne aici o perioadă de timp. Dar nu vă faceți griji, vom fi bine. Trebuie să rămân. Ați auzit ce-a pățit sora voastră.
Constantin:Știm. 
Kosem:Șerban. Dacă Măria Sa și Constantin vor pleca în expediție, să ai grijă de Antioh.
Șerban:Așa voi face. 
Constantin:Kosem. Putem vorbi ceva între patru ochi?
Kosem:Desigur. Matei.
Matei:Stai liniștită. Suntem noi cu ochii pe ei.
Și se duc ântr-o plimbare prin curtea conacului.
Constantin:Nu ai vorbit cu Matei de asta, nu-i așa?
Kosem:Oricum nu m-ar fi lăsat.
Constantin:Cum să facă asta?! De ce? 
Dar Kosem nu zice nimic.
Constantin:Nu vă faceți griji Kosem. Voi găsi eu o soluție să vă aduc înapoi.
Când auzi, îl prinde de mână.
Kosem:Nu! Să nu faci asta! Să nu îndrăznești! Vrei să pățești ceva mai rău? Să nu faci! Da? Stai liniștit. Sunt bine. Și eu și frații voștri mai mici. Ai înțeles?
Constantin:Da. Trebuie să plecăm.
Kosem:Drum bun! Aveți grijă de voi!
Șerban:Și de Măria Ta!
Antioh:Salutări călduroase Mariei.
Și pleacă înapoi în Moldova. Când au ajuns au început iar problemele. Boierii îl suspectează pe Matei și astfel este nevoit să ia măsuri.