Kosem-pentru Țară și Familie

Starea lui Antioh, plecarea în campanie, relația cu Dimitri și planul finalizat

Kosem ieși din odaia sa iar Lalezar dă strigarea.
Lalezar:Faceți loc! Valide Kosem Sultan! 
Anca era acolo când s-a strigat, se ridică și dă nas în nas cu Kosem. 

Anca:Kosem, am primit darul tău. Însă cu ce ocazie?
Kosem:Cu ocazia că trebuia să pleci când ți-am spus, Anca. Nu m-ai ascultat. Acum, chiar dacă vrei să pleci, nu te mai trimit eu. O să stai în fața ochilor mei. O să mă joc cu tine precum pisica cu șoarecele. În fiecare seară, la culcare, o să te rogi să te trezești dimineața. Apoi, într-o zi, într-o zi în care nici n-o să te aștepți, o să-ți iau viața. 
Și pleacă. Se îndreptă spre odaia lui Constantin însă a fost anunțată că nu este. Îl așteaptă pe hol până când apare.
Constantin:Kosem? 
Kosem:Trebuie să discutăm ceva. Este important. 
Și îi făcu semn s-o ia înainte spre odaie. Discută problema țării până când Constantin îi spune:
Constantin:Nu vă faceți griji, Kosem. Sfârșitul tuturor este aproape. 
Kosem se aproprie de el și...
Kosem:Nu vreau să pleci din Iași, Constantin. Știi că ai plecat odată, iar eu era să mor. 
Constantin:Ferească Sfântul, Kosem! 
Veni seara cu o veste neașteptată. Antioh a căzut la pat. Nu se simțea bine. Augustin a stat lângă el până când veni la ei, Ekaterina.

Ekaterina:Cum e?
Augustin:E un pic mai bine. A reușit să mănânce ceva.
Ekaterina:Ia-ți porția și du-te la mine în odaie. Așteaptă-mă acolo până vorbesc ceva cu Antioh.
Augustin:Desigur.
Își lua farfuria și pleacă. Ekaterina se așeză lângă Antioh și...
Ekaterina:Antioh? Ești bine? Ne-ai speriat rău.
Antioh:Sunt bine, Ekaterina. Stai liniștită. Nu m-am simțit bine de dimineață. Dar acum sunt bine. 
Ekaterina:Știu că te gândești la Șerban. Dar nu te distruge așa de mult.
Antioh:Așa e. Am să încerc. Sper să se termine și coșmarul ăsta. Sper să se împace cu fiica lui. 
Ekaterina:Toate astea vor trece. Hai să mai mănânci ceva.
Antioh:Am mâncat destul. Mi-e de ajuns. Vreau doar să dorm un pic. 
Și se pune la somn. Atunci Ekaterina îl lăsă să doarmă liniștit. Kosem era în odaia ei până când veni la ea boierul Hacî și Lalezar.

Hacî:Sultană. Chiar eu am întrebat Straja. Prințul Șerban este bine. 
Kosem:Antioh ce face? Am auzit că nu s-a simțit bine dimineața.
Hacî:E mai bine, slavă Domnului. 
Deodată veni val vârtej Ekaterina.
Ekaterina:Valide, trebuie să vorbim.
Kosem:Ekaterina, vorbim mai încolo, te rog. 
Ekaterina:Valide. E despre Antioh. Se ascunde că e bine dar într-adevăr nu este. 
Kosem:Doamne, apără-mi mințile!
Se ridică de pe canapea și se duce spre odaia lui. Îl găsi ghemuit și tușind.

Kosem:Antioh. Ce te-a luat?
Antioh:Sunt bine. Kosem. Sunt...
Și începe din nou să tușească. Veni Augustin in odaie și când își văzu fratele din ce în ce mai rău, se duce lângă el.
Augustin:Antioh! Ce-ai pățit?
Kosem:Fiule, Antioh....
Antioh:Sunt bine! Nu vă faceți griji!
Kosem:Meriți să te consum așa de mult? Șerban o să iasă de acolo în curând.
Antion:Nu e din cauza lui Șerban! Am eu o problemă mai veche! Îmi trece! Nu vă faceți griji. Îmi trece!
Atunci Kosem își îmbrățisă fiul vitreg.
Kosem:Shh! Doamne Ferește, Antioh! Ce te-a luat acum? Înainte nu erai așa. Cum să te îmbolnăvești așa din senin?
Antioh:Îmi trece Valide. Stați liniștită. 
Kosem:Îți promit, câtă vreme o să trăiesc eu, tu vei fi bine. La fel și frații tăi. Shh! 
Și începu să tușească din nou. Constantin era în odaia Fraților Gallitzin, cu Anastasia.
Anastasia:Cine sunt ticăloșii? Fosta armată a Țarinei Anna?
Constantin:Nu. Turcii. De-a lungul istoriei am avut probleme cu ei. Acum o luăm de la capăt. Nici veștile din Țara Românească nu sunt bune. Domnitorul Fanariot face din Țara Românească ce vrea cu Sultanul. Trebuie să plec din Iași. 
Anastasia:Vin și eu cu tine. Luptăm împreună, umăr la umăr. 
Constantin:Știu că vii dacă vreau. Însă nu pot permite asta. Mai ales acum, când îl porți în pântec pe fiul nostru. 
Anastasia:Nu vreau să mă despart de tine, Constantin. Numai acest gând este înspăimântător. Înafară de tine, Sultana Kosem și Ekaterina, nu mai am pe altcineva aici. 
Constantin:Nu gândi așa. 
Anastasia:Știi ce am vrut să spun. Fără tine, mă simt incompletă. 
Constantin:Crezi că eu sunt complet fără tine? Sigur că vor exista momente în care o să stăm separați. Nu putem fugi de asta. Dar să știi ceva. Indiferent unde merg, tu vei fi călăuza mea.
Și a stat cu ea până dimineața. A doua zi luă micul dejun împreună. Constantin se uită la ea cât de mult mănâncă.
Anastasia:Mi-e foarte foame, ce să fac?