Kosem-pentru Țară și Familie

Căsătoria, dorința și socoteala

Toată ziua Kosem a stat liniștită în odaia ei. Seara veni la ea Constantin. 
Constantin:Kosem! 
Și se așeză lângă ea.
Constantin:I-ați spus boierului Hacî că vreți să mă vedeți. Sper că sunteți sănătoasă. 
Kosem:Da. Sunt un pic mai bine. Ai avut dreptate, Constantin. Trebuie să-mi refac viața. Iar acel om pentru mine e Ludwig. Și am decis că vreau să mă mărit cu el. De aceea am nevoie de binecuvântarea ta ca Domn al Moldovei.
Constantin:Binecuvântarea oricum vi-o dau. Am aflat că trimisul papei este aici la Iași. O să-l rog dacă poate oficia o slujbă religioasă aici, la Curtea Domnească.
Kosem:Care este situația cu Nasia, fiule? Am aflat că s-a întors la curte. Îți mulțumesc că n-ai ucis-o.
Constantin:Nu te obosi gândindu-te la asta, așa bolnavă cum ești. Nasia nu mai are niciun preț pentru mine. Când se va rezolva problema Crimeii, va ieși din viața mea. Ar trebui să te obișnuiești cu asta de acum.
Kosem:Așa e. Din păcate nu pot face absolut nimic. Ea cu Dimitri se va întoarce în Crimeea și fiecare cu destinul și viitorul lui. Bine. Dacă așa spui.
Constantin:Așa-i. 
Kosem:Dar Anca când va pleca din viața noastră? Nu am nicio îndoială că a fost implicată în ultimul incident. Constantin, ți-am mai spus. Anca nu lasă urme. Cum a venit ea, cum s-a atentat la viața mea. Au prins pe cineva și l-au adus. Însă a fost ucis până să vorbească. Pe deasupra, de către o cadână din curtea noastră. Ți se pare o coincidență? 
În odaia fraților Gallitzin, Anastasia încercă să-i roage pe slujitori că vrea să vorbească cu Constantin dar nu a reușit.
Anastasia:Interzis, interzis, interzis... Altceva nu știu ce să spună ăștia. 
Deodată intră la ei în cameră, Ekaterina. 
Dimitri:Domnița Ekaterina! 
Ekaterina:După cum ai văzut, Nasia, nu e ușor de plecat din această Curte Domnească. Omul tot aici ajunge. 

Nasia:Poate. Ce face Sultana Kosem? 
Ekaterina:O să dureze până se va vindeca, însă este mai bine. Din câte am auzit ți-ai pus viața în pericol pentru Măria Sa. 
Nasia:Dacă ne gândim la tot ce s-a întâmplat de la bun început, viața mea oricum îi aparține lui. Pot să te rog ceva? 
După ce Constantin vorbi cu Kosem se duce apoi la Anca.
Anca:Măria Ta! 
Constantin:Am vizitat-o pe Kosem. Am zis să trec să văd ce faci. 
Anca:Ce onoare mare! Datorită ție sunt fericită! Nu v-am mai văzut de mult nici pe tine și pe frații tăi. Ce să-mi mai doresc? 
Constantin:Cu siguranță a fost greu. Ai stat departe de noi mulți ani. Se știe acuzația care ți-a fost adusă. L-ai făcut pe fratele meu răposat Matei să fie împotriva mea, Mariei și lui Kosem. De asemenea tu l-ai băgat în groapă pe soțul tău, Mihuț, fratele lui Kosem. 
Anca:Constantin, eu....
Dar nu o lăsă să vorbească că o opri.
Constantin:Nu-mi pasă ce s-a întâmplat în trecut. Eu privesc prezentul. Dacă ți se va mai aduce această acuzație, n-o să ai nici mormânt. 
Anca:Care-i sensul acestor vorbe? Ce am făcut eu? Ori...Pe mine mă acuzi pentru cele întâmplate? 
Deodată i se făcu rău și cade în brațele verișorului ei mai mic. 
Constantin:Ancuța, ești bine? Gărzi! Ancuța! Ține capul sus. Gărzi! Gărzi, chemați medicul! 
Îi dă un pahar cu apă și își reveni într-un final. O lăsă în pace și când să intre în odaia lui se întâlni cu Ekaterina și Anastasia.
Anastasia:Măria Ta. Știu că nu vreți să mă vedeți, dar...
Dar nu termină ce avea de vorbit că se duce în odaia lui. Dar nu se lăsă și se duce după el.
Anastasia:Vă sunt recunăscătoare fiindcă m-ați primit. Eram îngrijorată pentru Măria Ta. Am vrut doar să vin să vă văd și să vorbim. 
Constantin:După incidentul de aseară, oricum voiam să te chem. E de admirat că l-ai ucis pe acel ticălos. Nu vreau să fie trecut cu vederea. O să-ți primești răsplata. 
Anastasia:Ce onoare! Ați binevoit. 
Constantin:Dacă nu mai ai nimic de spus...
Anastasia:Ba am! Știți ce și de ce am făcut, că am fost forțată și că regret. În schimb, de ce încă vă comportați urât cu mine? Nu vedeți cât de mult sufăr, cât sunt de rănită? 
Constantin:Ți-am cruțat viața. Te întorci în Crimeea. O să-ți revezi mama vitregă. Ce mai vrei, Nasia? 
Anastasia:Pentru asta mi-ați cruțat viața? Să-mi amintesc zilnic și să fiu mâhnită? 
Constantin:Decizia mea nu se va schimba, Nasia. După ce Țarina Anna va muri, te întorci în Crimeea. Până atunci, nu vreau nici să te văd, nici să-ți aud vocea. 
Se ridică dar Anastasia îl prinde de mână.