So what,sir?

Dulce

Ella a plecat după ce a terminat în bucătărie și am condus-o pană la ușă, cu toate că nu eram nevoit să o fac. Mi-a urat seară bună, iar eu i-am răspuns politicos, după care am privit-o cum se îndepărta și părea atentă la telefon. Cred că se bucura că scapă de mine. 

Sunt un șef cicălitor? Încerc să nu fiu dur cu ea, mai ales că m-a rugat și Sofia. Adică sunt înțelegător, nu? 

Chiar sunt bun. 

Stau în living cu farfuria în fața ochilor și mă decid să iau o înghițitură, mai ales că Sofia nu a apărut încă.  Mușc dintr-o bucată fără să stau pe ganduri și încerc să mă bucur de moment, căci este dulce spre uimirea mea. 

Aud soneria și îmi stă în gat din păcate : 

-Sofia. 

Zic eu înghițind cu greu și cand îi deschid, ea mă salută zambind fericită, după care se duce țintă spre canapea : 

-Ți-e foame cumva? Eu am adus de băut, cine ți le-a făcut? Stai, tu gătesti? 

Mă întreabă Sofia confuză, iar eu ridic din umeri fără să vreau să răspund : 

-Cum să nu? Pot să fac și asta, Sofia. Sunt bărbatul ideal. 

-Să vedem. E bună sau nu? 

Vrea ea să mă prindă cu minciuna, dar îi place pană și Sofiei, căci se luminează la chip și bate fericită din palme: 

-Ești un bucătar bun, Liam. Cred că o vei răsfăța pe sotia ta în fiecare zi, din viața voastră.

-Ce îți veni? Eu nu am ganduri de genul. Îmi place așa. 

Iau loc pe canapea și ea întinde spre mine o sticlă la nimereală : 

-Eu nu am putere. 

-Nu ar trebui să ne ocupăm întai de muncă ? 

-Muncă și iar muncă. Doar atat ai în cap?  Nu e cine știe ce, am doar o întrebare. Putem oricand să terminam, nu va dura mult. 

Cred că Ella s-a chinuit nitel în bucătărie, dar nu s-a plans la mine. Nici măcar nu a scos un sunet legat de activitatea ei, parcă nu ar obosi, 

parcă nu îi cer imposibilul : 

-Fie. Cum doresti. 

Torn eu băutură pentru amandoi în două pahare, alese la întamplare și Sofia se întinde pe canapea, cu ochii închisi : 

-Ella s-a obisnuit? Îi este greu? Nu ești aspru cu ea, da? 

Pun în plus fără să vreau, cand o aud că întreabă de Ella și sar în sus, pentru a putea să șterg mai repede cu un servetel lichidul de pe masă : 

-Liam, ești așa stangaci la ora aceasta. Ce e, ți-e somn cumva? 

Nu răspund, căci sunt ocupat să curăț unde am murdărit și Sofia dă pe gat jumătate de pahar, dintr-o înghițitură spre uimirea mea : 

-Te apasă ceva? Îmi pari singură, Sofia. Ce este? 

-Mă consum pentru Ella. A trecut prin multe, biata fată. Îmi pare rău pentru ea. 

-Dar nu ești tu de vină pentru acelea. Doar nu te mai gandi atat. 

O ating pe brat o clipă, iar Sofia lasă paharul pe masă și se întoarce spre mine cu trupul, mirosind a băutură puternic, dar și a parfum,

 parfumul ei floral pe care îl știu de atata vreme, doar cu el se dă mereu  : 

-Chiar crezi asta?